Cercetător al civilizaţiilor străvechi şi scriitor, autor al mai multor cărţi, Brien Foerster este o autoritate în domeniul construcţiilor megalitice din America şi Egipt. De asemenea, el ţine conferinţe despre craniile alungite din Peru, uriaşele şi fascinantele cranii în formă de con. În înregistrarea video care urmează, Brien Foerster vorbeşte despre urmele utilizării în Egiptul antic a unor tehnologii avansate, în prezent pierdute.
Brien Foerster: Ceea ce vedem aici sunt cărămizi de lut, materiale de construcţie primitive aşezate pe partea exterioară a megaliţilor. Clar, cărămizile apar mai târziu şi sunt primitive în comparaţie cu lucrările precedente, fapt care contrazice arheologia convenţională. Acesta este doar unul dintre multele exemple pe care le-am întâlnit mai ales aici în Egipt, dar şi în alte locuri, cum ar fi Peru şi Bolivia, unde poate fi găsită o tehnologie mai sofisticată, care a existat înaintea celei mai puţin sofisticate.
Ştiinţa convenţională ne spune că noi am evoluat de la nivelul de oameni primitivi, la cel de oameni sofisticaţi, dar de fapt, cel mai probabil, civilizaţia umană a parcurs mai multe cicluri de evoluţie, de la civilizaţia primitivă, la una foarte înaltă, urmată de prăbuşire, din nou creştere şi prăbuşire etc. De aceea, în ţări precum Egiptul, în situri ca acesta - a treia piramidă din Giza, întâlnim lucrări foarte sofisticate create înainte de ceea ce în mod convenţional numim lucrări dinastice. De fapt, lucrările din perioada dinastică sunt mai bune decât cele greceşti de mai târziu, care, la rândul lor, sunt mai bune decât cele romane care le urmează.
Găsim aici dovezi foarte convingătoare pe care le puteţi vedea. Există multe găuri de burghiu, ca nişte tuburi, nu numai în platoul Giza unde ne aflăm, ci şi în alte locuri din Egipt. Nu încercaţi să presupuneţi nici măcar pentru o secundă că acestea ar fi fost făcute în timpurile moderne, deoarece, potrivit estimărilor specialiştilor care ne însoţesc, rata de penetrare este de 500 de ori mai eficientă decât cea a unui burghiu din secolul 21. Verificând spirala sau canelurile lăsate în urmă, se observă că rata de penetrare a fost probabil de 2 până la 3 milimetri pe revoluţie, ceea ce este imposibil de realizat cu actuala tehnologie modernă.
Nu vorbim despre nişte mostre prelevate de geologi sau de alţii ca ei. Tehnologia folosită este mult mai avansată decât ceea ce avem în prezent. Dacă noi, în mod evident, nu putem realiza astfel de lucrări, cu atât mai puţin ar fi putut egiptenii dinastici.
Mai departe vedem urmele lăsate de ceea ce pare să fi fost un fierăstrău sau un fel de polizor unghiular, cel mai probabil un fierăstrău. Vedem din nou caneluri pe suprafaţa dreaptă, iar distanţa dintre caneluri este cuprinsă între 2 şi 3 milimetri. Din nou, acesta este bazalt, cam de 6-7 din 10 pe scara lui Mohs şi vedem că urma lăsată nu este o linie dreaptă, ci un arc. Am reuşit să calculăm dimensiunile fierăstrăului, care pare să fi fost unul circular, cu o grosime de 3/16 inchi (aproximativ 4,76 mm) şi un diametru de până la 18 picioare (aproximativ 5,48 m). Încă o dată, în secolul 21 nu avem niciun tip de oţel sau alt metal din care să putem face un fierăstrău circular atât de mare şi atât de subţire.
Acesta este un alabastru, un calcit, mai exact, în care vedem găuri perfect circulare, iar dispozitivul utilizat pentru găurire pare să fi fost un fel de router.
Există sute de situri, unele cunoscute: platoul Giza şi Karnak sau altele mai puţin cunoscute: Abu Gorab, Abu Rawash, Abusir etc., în care găsim urme foarte vechi rămase după utilizarea unor tehnologii avansate, tehnologii care în prezent sunt pierdute. Lucrările în piatră au fost, evident, reciclate de egiptenii dinastici de mai târziu. Se pare că în vechiul Egipt a existat un cataclism masiv care a avut loc, potrivit calculelor noastre, în urmă cu aproximativ 12000 de ani. O mare civilizaţie, care pare să fi existat atunci acolo, a fost distrusă. Dupa aceea, aşa cum ştiţi deja, când au sosit egiptenii dinastici, în urmă cu circa 5000 de ani, ei au găsit toate siturile vechi în ruină şi le-au reconstruit folosind nivelul lor inferior de tehnologie.
Sursa: Brien Foerster