Forţele fundamentale, energia vacuumului, lipsa masei... Gaura neagră din inima atomului. Descoperirea care revoluţionează fizica. (articol din NEXUS MAGAZINE FRANCE, nr. 89, noiembrie-decembrie 2013)
Pseudoştiinţă?
Pseudoştiinţă, scientism, păsărească pseudo-ştiinţifică... sunt calificativele pe care anumiţi cercetători le folosesc de câţiva ani pentru a caracteriza rezultatele activităţii lui Nassim Haramein, calificative care lasă puţin loc de îndoială în privinţa acestui "fizician fără diplomă", a cărui muncă nu ar prezenta niciun fel de interes. Cu toate acestea, prelegerile sale aprind în rândul publicului o doză crescătoare de curiozitate şi chiar de fascinaţie. An după an, cu multă răbdare, acest cercetător a cucerit, în domeniul său şi pe internet, o recunoaştere încoronată recent prin publicarea rezultatelor cercetărilor sale în ediţia din luna aprilie 2013 a prestigioasei Physical Review and Research International. Articolul (semnat de el în calitate de director de cercetare în cadrul Hawaii Institute of Unified Physics) scoate la iveală teoria sa referitoare la "universul conectat" şi oferă o viziune alternativă asupra gravitaţiei. Se va face Haramein în sfârşit auzit prin aceasta publicaţie? Vom fi oare martorii unei revoluţii ştiinţifice în cazul în care lucrările sale vor căpăta recunoaştere în lumea fizicii? Pentru a-l înţelege, haideţi să începem cu începutul şi să aruncăm o privire asupra elementelor fundamentale ale teoriei sale.
Cum l-am cunoscut pe Nassim Haramein?
Fiind de formaţie consultant în domeniul performanţei energetice a clădirilor, am observat că niciuna dintre soluţiile propuse pentru energie (cum ar fi panourile solare sau alte proceduri) nu permite punerea în aplicare a unor sisteme care să producă energie din abundenţă şi nepoluantă. De exemplu, fabricarea unui panou solar fotovoltaic necesită topirea siliciului, ceea ce presupune un consum mare de energie! Misiune imposibilă. Deci... putem da vina pe constrângerile termodinamicii - energia nu poate fi creată ex nihilo, altfel spus, din nimic. Energia poate fi doar transferată de la un sistem la altul. În plus, entropia unui sistem izolat nu poate decât să crească sau să rămână constantă, motiv pentru care cafeaua în mod natural devine mai rece.
Şi totuşi, pe neşteptate, am descoperit că există anumite persoane care conspiră împotriva acestor principii. Genii? Oameni naivi? Escroci? Utopici?
Ancheta mea de natură economică şi pragmatică cu privire la Nassim Haramein a început atunci când acesta a venit în Franţa pentru a organiza un seminar de două zile. Atunci am avut ocazia să îl întâlnesc. Nu m-am simţit bine la prima noastră întâlnire. Un sentiment de indignare a pus imediat stăpânire pe mine. Remarcile lui Nassim mi se păreau ilogice, păreau să contrazică tot ceea ce ştiam şi învăţasem până atunci. El spunea că nu există vid, că masa unui proton poate să depăşească mai multe miliarde de grame...
A fost prea mult pentru mine. M-am uitat la ceilalţi, aproape 80 de participanţi şi foarte puţini dintre ei păreau şocaţi. O Doamne! Ne aflăm în Franţa, patria lui Descartes. Este posibil ca astfel de comentarii să nu supere pe nimeni?
Gândeam că probabil nu există oameni de ştiinţă în rândul publicului. Am privit spre vecinul meu, l-am întrebat ce crede despre acest lucru şi el mi-a spus: "Este uimitor!" I-am răspuns cu o notă de aroganţă, plin de propriile mele certitudini, de încrederea în studiile mele, în lecturile şi în practica mea profesională: "Sunt inginer în domeniul agricol şi ceea ce spune acest individ este absurd". Mi-a răspuns, la rândul lui: "Eu sunt inginer în matematică aplicată şi nu este absurd". Mi-am zis că probabil este drogat.
La sfârşitul weekendului, deşi nu a existat nicio cerere de restituire şi nimeni nu a plecat mai devreme de la seminar, i-am arătat lui Nassim scepticismul meu cu privire la cercetările sale. El s-a uitat la mine cu un zâmbet mare, mi-a dat nişte referinţe şi mi-a urat noroc în cercetarea mea. Răbdarea sa şi faptul că m-a ascultat m-au impresionat. M-am gândit că în mod sigur nu eram singurul care îl punea sub semnul întrebării în acest fel. Cu toate acestea, el persista...
O întrebare nu îmi dădea pace. Dacă vacuumul nu este gol, s-ar putea folosi această energie, ar putea ea deveni uşor accesibilă, în ciuda constrângerilor termodinamicii?
Asistăm la dezvoltarea unei noi paradigme în lumea fizicii? Publicarea recentă a ultimei lucrări a lui Nassim Haramein într-o revistă ştiinţifică pare să indice acest lucru. Teoria sa despre "universului conectat" oferă o viziune alternativă asupra gravitaţiei. Aspectul esenţial constă în descoperirea unei energii care este potenţial nelimitată.
Nassim Haramein s-a născut în Geneva, în 1962, tatăl său fiind iranian şi mama sa italiancă. Încă de la vârsta de 9 ani a început să fie pasionat de natură şi de modul în care funcţionează universul, materia şi energia. A crescut în estul Canadei, unde a fost atras de observarea naturii şi a modului în care aceasta se organizează. Şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului cercetărilor independente în mai multe domenii: fizică, geometrie, chimie, biologie, conştiinţă, arheologie şi diferitele tradiţii ale lumii. Toate acestea l-au condus către dezvoltarea unei abordări de pionierat în privinţa gravitaţiei cuantice şi la teoria unificată a câmpurilor.
Haramein ţine prelegeri despre teoria unificată, în engleză şi în franceză, de mai bine de 20 de ani. A fondat The Resonance Project Foundation în 2003, în Hawaii, unde este director de cercetare. Conduce echipe de fizicieni, ingineri, matematicieni şi alţi oameni de ştiinţă. În prezent el se ocupă cu studiul şi cu aplicaţiile tehnologice ale gravitaţiei cuantice, cu cercetarea unor noi forme de energie, a "rezonanţei aplicate", a permaculturii şi a ştiinţelor vieţii şi cu studiul conştiinţei.
(continuarea în partea a doua)