Studiu: "Ultima carte". Iesirea din umbră (I)
Autor Alexander Evgenievich SEMYONOV, Președintele Asociației "Ecologia Necunoscutului”, Profesor la Academia pentru Probleme Geopolitice, 01.02.2021
Termenul "ultima carte” a fost enunţat de către fondatorul rachetelor germane şi creatorul industriei spațiale americane, baronul Werner von Braun. El a ocupat la un moment dat o poziție proeminentă în Ordinul SS, conştient fiind de o serie de secrete considerate sacre în interiorul acestuia. "Ultima carte" este denumirea pe care von Braun i-a dat-o etapei finale, a patra, a stabilirii unei noi ordini mondiale, prin care se doreşte câştigarea puterii asupra întregii planete Pământ.
Toate etapele planului au devenit cunoscute la mijlocul anilor '70, la sfârșitul vieții lui von Braun. Unele detalii ale acestor planuri erau cunoscute şi de președinții Statelor Unite. La întâlnirea de la Geneva din 1985, Ronald Reagan îi propune liderului sovietic Mihail Gorbaciov - în spiritul "ultimei cărți” - unirea forțelor nucleare ale celor două țări pentru a combate invazia "extratereștrilor agresivi". Toate etapele planului au fost descrise 10 ani mai târziu în lucrările lui Zbigniew Brzezinski, fost consilier de securitate națională al SUA.
Cele patru etape ale acestui plan implică opțiuni pentru unificarea completă, sub auspiciile luptei împotriva unui dușman comun, a tuturor resurselor, armatelor, banilor, legilor, religiilor, ideologiilor, mass-media etc. și, cel mai important, alegerea voluntară și absolut legitimă a unui guvern central și a unui singur lider planetar.
Prima etapă este victoria asupra Uniunii Sovietice. Ideologic și geografic, această etapă a fost finalizată, dar nu complet. Rusia, ca succesor al URSS, nu este învinsă și se afirmă din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, după prima etapă, situația socio-politică în lume s-a schimbat foarte mult.
A doua etapă este victoria asupra terorismului internațional. Ea a fost realizată din punct de vedere militar şi financiar de fapt de către Rusia şi nu prin cooperarea eficientă a mai multor țări. Amenințarea terorismului internațional a luat forme noi, dar nu există o unire reală în această luptă.
A treia etapă este amenințarea din spațiu (asteroizi, comete, erupții solare etc.). Ea pare nerealizată. Cu toate acestea, dacă nu uităm de izbucnirea neașteptată a pandemiei globale COVID-19, atunci înţelegem că ea este departe de a se fi terminat...
A patra etapă este recunoașterea existenței extratereștrilor și lupta împotriva lor, pentru a respinge posibila agresiune și înrobire a umanității. Şansele pământenilor sunt mici, dar dacă se combină toate resursele disponibile și se alege un comandant pentru conducerea operațională, atunci există speranță de salvare...
Se poate observa că întregul plan are la bază ideile neoconservatoare. Conform acestora, pentru a obține propriul beneficiu, trebuie create și utilizate orice fel de neînțelegeri și de contradicții, amplificate premeditat conflictele și urmărită ca scop lupta reciprocă a tuturor împotriva tuturor. În această privinţă, Werner von Braun a declarat scurt: "Și toate acestea sunt minciuni!"
Introducerea în discuția publică și de stat a celei de-a patra etape - "ultima carte” - nu este deloc o fantezie. Ea este pregătită încetul cu încetul de mai bine de 60 de ani şi poate ieși din umbră până la jumătatea anului 2021!
Timp de decenii, în ciuda eforturilor disperate ale anchetatorilor, ale echipelor mari de entuziaști și chiar ale agențiilor guvernamentale, în cercurile științifice oficiale și în mass-media problema OZN a fost discreditată aproape constant, redusă la nivelul poveștilor de divertisment...
Mai mult decât atât. Tăcerea pe această temă are un aspect politic. În 1977, la a 33-a Adunare Generală a ONU, atunci când s-a examinat Memorandumul organizației ufologice internaționale ICUFON, un fizician bine-cunoscut a menționat că niciunul dintre liderii țărilor participante şi niciun guvern nu îşi va asuma responsabilitatea de a recunoaşte că nu poate identifica în niciun fel fenomenul văzut pe teritoriul său, că nu poate să-l influenţeze în vreun fel şi, prin urmare, că nu poate garanta siguranța populației sale...
În 2017, The Washington Post și The New York Times au făcut publică existența unui program de studiere a OZN-urilor. În cadrul programului, departamentul american de apărare a efectuat o investigație privind incidentele care au implicat obiecte zburătoare neidentificate și fenomene atmosferice neidentificate. Potrivit acestor publicații, Pentagonul a recunoscut efectuarea unei astfel de anchete, pentru prima dată după închiderea în 1969 a proiectului Cartea albastră a Forțelor Aeriene ale SUA (UFO Blue Book Project).
Finanțarea noului program a fost inițiată la cererea lui Harry Reed, fost senator din partea Partidului Democrat (Nevada). Bugetul a fost de 22 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte s-a dus pe subvenții pentru Bigelow Aerospace, companie condusă de Robert Bigelow, magnatul hotelului din Las Vegas, un prieten apropiat al senatorului Reed. Bigelow a făcut lobby pentru program și a donat în mai multe rânduri zeci de mii de dolari pentru campaniile de realegere ale lui Reed din 2004 și 2010.
În 2018, președintele Trump a anunțat decizia de a crea forțele spațiale americane și, în 2019, ele au fost efectiv create. În același an a început epidemia COVID-19.
Departamentul Apărării al SUA a lansat, în 2019, un document privind cercetarea clasificată din cadrul Programului de identificare a amenințărilor aviatice avansate (Advanced Aviation Threat Identification Program). Departamentul a anunțat existența unor astfel de amenințări în 2017, în baza rezultatelor cercetării efectuate de un grup special al Marinei SUA, în perioada 2007-2012.
Documentul a fost publicat la cererea directorului Federației oamenilor de ştiință americani. În document sunt enumerate mai multe studii inițiate de către departamentul militar. Pe 7 pagini sunt indicate 38 de direcții de cercetare în care au fost implicate diferite organizații științifice.
Printre aceste direcții se află:
- studierea dimensiunilor paralele și a portalurilor în spațiu,
- dezvoltarea unei centrale spațiale bazată pe vacuum (metrică spațio-temporală),
- comunicaţii care folosesc unde gravitaționale,
- motor aerospațial cu pozitroni,
- importanța legăturilor cuantice și a nonlocalității pentru comunicațiile spațiale,
- motorul WARP,
- energia întunecată și manipularea extra dimensiunilor,
- motoare nucleare pentru misiuni cu echipaj în adâncul spațiului,
- găuri de vierme traversabile, porți stelare și energie negativă,
- crearea "golurilor invizibile” în spațiu...
În ciuda faptului că astfel de studii pot părea absurde pentru observatorii din exterior, pentru Pentagon ele sunt normale. Nivelul de aşteptare este acesta: după ce sunt studiate 1000 de idei incredibile, la a 1001-a idee cercetătorii chiar vor face brusc o descoperire și vor inventa motorul WARP, teleportarea și călătoria în timp - tot ceea ce anterior era considerat a fi știință-ficțiune.
În mod evident, astfel de activităţi se desfășoară în mod tacit de mult timp în sistemul "Proiectelor nerecunoscute cu acces special” (Unacknowledged Special Access Projects). În structura de secretizare americană nu există 3 niveluri, ca în Rusia, ci 10. La nivelul 7, proiectele nerecunoscute apar ca "proiecte publice nerecunoscute” (Public Unacknowledged Projects). La nivelul 8, acestea sunt "proiecte negre nerecunoscute" (Unacknowledged Black Projects), iar la nivelurile 9 și 10 sunt "proiecte profund negre inexistente” (Non-Existent Deep Black Projects) și "proiecte cu acces special sub acoperire" (Special Access Projects Under Cover), complet ascunse, la care nu au acces nici Președintele, nici membrii Congresului.
Proiectele nerecunoscute, probabil, sunt finanțate cu generozitate. Potrivit unuia dintre anchetatori, la sfârșitul anilor '90 şi începutul anilor 2000, cel puțin 2 trilioane de dolari au dispărut fără urmă din bugetul oficial al SUA.
În decembrie 2020, Donald Trump a semnat o lege care obligă serviciile federale americane, inclusiv FBI și CIA, să transmită Congresului toate informațiile despre OZN. CIA a respectat ordinul imediat și a publicat 2780 de pagini de fișiere clasificate. Departamentul a spus că este colecția lor completă. Cu toate acestea, ufologii au observat imediat că unele documente au fost editate în avans, unele informații lipsesc și, în general, sunt prea puține date.
Ca și în cazul declasificării arhivelor OZN din Franța, Suedia și Marea Britanie, detaliile unor astfel de documente sunt de mică valoare, cu excepția unui singur lucru: toate demonstrează că factorul OZN este absolut real!
Este semnificativ faptul că Pentagonul, în această situație, a emis o declarație potrivit căreia obiectele zburătoare neidentificate pot fi de origine extraterestră, deoarece sunt realizate din materiale care nu există pe Pământ, recunoscând de fapt că OZN-urile sunt reale și că au fost studiate cu atenție.
Ca dovadă a superputerilor OZN-urilor, Biroul de informații navale a publicat un videoclip cu trei obiecte aeriene misterioase în zbor. Potrivit foștilor ofițeri de informații, ei au fost întotdeauna îngrijorați de fenomenul OZN, dar nu atât de extratereștri, cât de posibilul decalaj în aviație faţă de potențialii adversari - China și Rusia.
În cele din urmă, în baza Legii privind cheltuielile mari, semnată de președintele Trump la 27 decembrie 2020, secretarul apărării și directorul serviciilor naționale de informații sunt obligați să raporteze tot ceea ce agențiile lor ştiu despre OZN-uri, către comitetele de informații și militare ale Congresului, până la sfârșitul lunii iunie 2021. Această directivă a fost inclusă în secțiunea de comentarii a comitetului Legii recunoașterii pentru anul fiscal 2021. Documentul precizează că Pentagonul are mai puțin de șase luni pentru a furniza acestor comitete ale Congresului un raport despre "obiectele și fenomenele aeriene neidentificate". Raportul ar trebui să conțină o analiză detaliată a datelor colectate despre OZN-uri de către Biroul de informații navale, Grupul de lucru pentru fenomene aeriene neidentificate și FBI. Totodată, raportul trebuie să identifice orice potențială amenințare din partea OZN-urilor la adresa securității naționale. De asemenea, trebuie să evalueze dacă vreunul dintre adversari, în special China și Rusia, ar putea sta în spatele unor astfel de activități.
Raportul trebuie să fie deschis, dar poate conține aplicații confidențiale.
Cum pot Pentagonul și, împreună cu acesta, CIA, FBI și alții, să răspundă la o cerere formulată în acest fel? Să afirme că OZN-urile nu reprezintă o amenințare și, prin urmare, să admită că banii contribuabililor sunt irosiți? Să arate că experții militari și oamenii de știință de renume mondial nu au reușit să determine natura OZN-urilor? Sau, dimpotrivă, vor fi anunțate amenințări grave din partea OZN-urilor, a căror neutralizare necesită noi injecții financiare în complexul militar-industrial şi pregătirea de contramăsuri?
Răspunsul este evident. Într-o formă sau alta, este foarte probabil să se anunțe că ar trebui să ne pregătim pentru invazia din spațiu a Pământului de către un nou şi foarte puternic duşman. La urma urmei, timp de mai multe decenii, obiectele zburătoare neidentificate, fără a se prezenta, au invadat spațiul deasupra bazelor militare, escadrilelor de nave de război, marilor centre militar-industriale, aerodromurilor și într-adevăr au apărut peste tot. Piloții farfuriilor zburătoare nu cer permisiunea pentru zborurile lor și... probabil că intenționează să folosească resursele planetei noastre.
Reacția politică de stat la o astfel de acoperire a problemei poate conduce la concluzia că forțele unei singure țări nu pot învinge acest dușman. Este necesar să punem la comun, repede, de bunăvoie, resursele tuturor sau majorității țărilor, sub comanda sediului operațional global și a comandantului acestuia... Nu mai este timp să discutăm situaţia colegial, de exemplu, la adunările ONU, unde se lucrează încet și se emit declarații vagi pe această temă. Trebuie să acționăm!
În acest sens, va începe spălarea totală a creierului pentru întreaga omenire. Spălarea creierelor se va realiza de către mass-media mondială și de celelalte resurse ale rețelei aflate sub influența "deep state". Acest lucru va fi însoțit de o reformatare a structurilor bancare (sub auspiciile, să zicem, Sistemului Rezervei Federale), de reformarea armatei (în primul rând a armatelor celor mai apropiați aliați), precum și de înmulţirea activităților operaționale ale comunității de informații.
În același timp, va începe cu siguranță o implementare intensivă a noii doctrine spațiale a SUA, care afirmă că spațiul cosmic este teatrul operațiilor militare viitoare.
Vor începe să fie lansate diferite sisteme de arme în spațiul apropiat și îndepărtat, în viitor spre Lună și mai departe spre Marte. Pe cine vor amenința armele spațiale? Pe extratereștrii? Sau cei ameninţaţi vor fi: popoarele disidente, țările, alianțele, oameni de pe planeta Pământ?
Este posibilă simularea unei amenințări "extraterestre”? Uşor. Mijloacele tehnice de producere a evenimentelor false în mass-media și în rețelele de calculatoare sunt deja bine cunoscute. De exemplu, este foarte posibil să se creeze un "reality show” cu aterizarea pe o insulă a unei brigăzi de invadatori răi din spațiu. Se poate chiar sacrifica această insulă, folosind arme nucleare de mică putere împotriva respectivei brigăzi... În acest scop, vor fi foarte utile metodele optice şi cu laser (cum ar fi proiectul "Blue Beam") pentru a crea, de exemplu, miraje cu conținut religios, apocaliptic sau ufologic peste teritoriile selectate. Zborurile demonstrative cu atacuri aeriene simulate ale farfuriilor zburătoare "terestre” pot fi la îndemână, de asemenea, conform unui număr de declarații disponibile în "Zona-51”... Ca urmare, panica în masă poate fi garantată.
A patra etapă a restructurării globale a civilizației - formarea unei noi ordini mondiale - pare a fi aproximativ la fel. "Ultima carte” va ieși din umbră pentru a întruchipa ideea de putere planetară absolută. Se doreşte crearea computer consumatorului şi a lagărelor de concentrare în care majoritatea covârșitoare a oamenilor ar urma să trăiască respectând strict regulile de comportament, de comunicare și de gândire adecvate.
O perspectivă şi mai teribilă poate fi probabil aceea a direcționării și utilizării armelor lansate în spațiu împotriva obiectelor spațiale aeriene individuale neidentificate sau a grupurilor de obiecte neidentificate. Răspunsul poate viza nu numai un anumit satelit de luptă, ci întreaga planetă. Și această reacție poate lua forma unei lovituri de răspuns indirecte... De exemplu, o tulpină deosebit de dăunătoare a unui virus necunoscut poate apărea brusc pe Pământ sau caldera Yellowstone ar putea exploda, poate apărea o gaură în stratul de ozon sau câmpul magnetic al planetei se poate schimba dramatic...
Și toate acestea se pot întâmpla în vara anului 2021!
Oameni de pe Pământ, doriți asta? Dacă nu, ridicați vocea împotriva iminentei amplasări a armelor în spațiul cosmic! Liderii principalelor puteri spațiale și apoi cei din toate țările să semneze Tratatul care interzice pentru totdeauna plasarea armelor de orice fel în spațiul cosmic (Drept internațional)!
Proiectul acestui tratat, în limba rusă și în limba engleză, se află pe site-ul nostru și nu numai acolo...
Și încă ceva! De unde a apărut părerea că reprezentanții civilizațiilor de pe alte planete și din alte sisteme stelare (mesageri ai unor dimensiuni și sisteme de măsurare spațio-temporale mai complexe) ne sunt ostili? Cum și de către cine a fost demonstrat acest lucru și dovedit a fi adevărat? După o analiză onestă şi obiectivă, chiar și cazurile în care oamenii și echipamentele au avut de suferit în timpul întâlnirilor cu OZN-uri pot fi explicate prin simpla ignorare a regulilor de siguranță ale pământenilor la contactarea acestora. De asemenea, adevărul este că nu a existat niciun caz în care să fi fost emis vreun ultimatum pământenilor în timpul activității telepatice a așa-numiților contactați.
Noi încercăm să extindem la Cosmos ideile noastre despre bine și rău, moralitatea noastră, care este departe de a fi perfectă, obiceiul nostru de a acţiona în forță asupra dizidenților și chiar de a lua viața a milioane de ființe uneori. Și ni se pare că acestea funcționează peste tot... Suntem departe de a înțelege că în Cosmos funcționează alte reguli și legi perfecte, fără de care nu putem face nimic în vastitatea sa. Puterile inteligente ale Universului pur și simplu nu ne vor permite să ajungem acolo.
Toate religiile îndeamnă umanitatea să respecte regulile superioare ale vieții. Marii cosmişti ruși: Pavel Florensky, Konstantin Tsiolkovsky, Vladimir Vernadsky, Alexander Chizhevsky, Vlail Kaznacheev și mulți alți mari pământeni au subliniat modalitățile prin care şi noi ne putem familiariza cu legile cosmice.
Este timpul, în sfârșit, să începem să studiem, cel puțin teoretic, moralitatea cosmică și eticile comportamentului!
Jos "ultima carte”!
Îngrijiţi-vă de semnarea TRATATULUI PRIVIND PREVENIREA AMPLASĂRII ARMELOR ÎN SPAŢIUL COSMIC!
Alăturaţi-vă proiectului nostru "ETICILE COSMOSULUI"!
― ― ―Descărcaţi studiul original, în format PDF, în limba engleză.
"Ultima carte". Iesirea din umbră (II)
Dr. Carol Rosin: Invazia extraterestră este o minciună
Dr. Carol Rosin: Am fost manager corporativ la Fairchild Industries între 1974 şi 1977. L-am cunoscut pe regretatul Dr. Wernher von Braun la începutul anului 1974. La acea vreme era foarte bolnav. M-a asigurat însă că va mai trăi câţiva ani pentru a apuca să îmi vorbească despre jocul care era încă de atunci în desfăşurare, un joc legat de efortul de înarmare a spaţiului, pentru controlul Pământului din spațiu și a spațiului însuşi.
Potrivit strategiei despre care mi-a vorbit Wernher von Braun, primii care urmau să fie consideraţi ca fiind inamicul erau ruşii. De fapt, atunci când ne-am cunoscut, ruşii erau inamicul, inamicul identificat. Ni se spunea că ei au sateliți ucigași, că urmează să vină pentru a ne stăpâni, comuniştii murdari şi întreaga poveste. Ruşii reprezentau inamicul împotriva căruia aveau să construiască arme spațiale.
A urmat la scurt timp identificarea teroriştilor. Am auzit atât de multe despre terorism...
După aceea au fost identificaţi nebuni în ţările lumii a treia. În prezent sunt numite naţiuni generatoare de îngrijorare. Mi-a spus că acestea vor fi al treilea inamic împotriva căruia se vor construi arme spațiale.
Următorul "duşman" sunt asteroizii. Am cam chicotit când a spus-o prima dată. Asteroizii. Împotriva asteroizilor se vor construi arme spațiale. Era amuzant atunci şi cea mai ciudată dintre toate a fost amplasarea de arme spațiale împotriva extratereştrilor. Aceasta avea să fie ultima carte. Iar şi iar, pe parcursul celor patru ani în care ne-am întâlnit, mi-a cerut mereu să îmi reamintesc că ultima carte este cartea extraterestrilor, că se vor construi arme spațiale împotriva extratereștrilor și că totul este o minciună.
El nu a menţionat o cronologie, dar a spus că efortul de a pune arme în spațiu va fi accelerat la o viteză mai mare decât oricine și-ar putea imagina. Un efort bazat pe minciună, care va fi accelerat până dincolo de punctul în care oamenii l-ar mai putea înţelege. Când armele spaţiale vor fi deja sus, atunci va fi prea târziu, nimeni nu va mai crede că se mai poate face ceva...
Mai multe amănunte pe această temă în "OZN-urile şi Statul", discursul pe care Dr. Carol Rosin l-a ţinut la Ziegel Readings, în decembrie 2017.
Sursa: Carol Rosin
"Ultima carte". Iesirea din umbră (III)
Primul extras din interviul pe care Dr. Steven Greer, directorul Proiectului Dezvăluirea, l-a acordat lui Timofey Egorov, directorul general al Asociației "Ecologia necunoscutului”. (1)
Dr. Steven Greer vorbeşte în acest interviu despre raportul cu privire la problema OZN-urilor, raport pe care armata și comunitatea de informații din SUA trebuie să-l furnizeze Senatului SUA în termen de 180 de zile de la semnarea de către Donald Trump a proiectului de lege COVID Relief Bill, în decembrie 2020.
Care este agenda lor ascunsă? Ce fel de dezinformare este oferită în mod constant publicului prin intermediul mass-media? Ce scenariu se va desfășura după termenul de 180 de zile și în ce scop? Ce putem face noi, oamenii, pentru a împiedica să se întâmple lucruri rele și pentru a avea un viitor mai bun pe această frumoasă planetă și în Cosmos?
Timofey Egorov: În mass-media au apărut informaţii potrivit cărora Senatul SUA a obligat agenţiile de informaţii să desecretizeze toate datele pe care le dețin în problema OZN-urilor. Ce vom vedea la suprafaţă? Va fi o întâlnire sau o conferință de presă sau ce? Ce se va întâmpla în realitate peste 180 de zile, potrivit informaţiilor pe care le deţii?
Steven Greer: În primul rând, este în termen de 180 de zile, deci ar putea fi mâine, teoretic. În al doilea rând, va fi o altă albire, vor furniza o nouă muşamalizare. Vor exista două părți ale studiului: una va fi lansată public și cealaltă va fi clasificată, dar chiar și partea care va fi clasificată va conţine informații nesemnificative. Așa funcționează aceștia.
Motivul pentru care sunt emise astfel de versiuni care par a fi desecretizări este acela de a pune bazele tranziției, pas cu pas, către dezvăluirea falsă a amenințării extraterestre. În legătură cu prezența extraterestră, vor să amplifice un răspuns global, fascist, totalitar şi militarist care să justifice plasarea în spațiu a tot mai multor active și unirea lumii în jurul unei noi amenințări.
Ştiți, există două moduri prin care oamenii pot vedea planeta unită. Unul este prin cooperarea în spaţiu, prin cooperare internațională, prin pace și căi mai luminate. Al doilea este modul celor care profită enorm de pe urma complexului militar-industrial şi care cred că este mai bine să unim lumea în jurul unui alt dușman. Întrucât amenințarea terorismului global a devenit din ce în ce mai mică și nimeni nu mai crede cu adevărat că se vor lansa arme nucleare împotriva Chinei sau Rusiei, singura metodă prin care își mai pot dezvolta afacerile este exagerarea și înşelarea oamenilor cu o amenințare din spațiul cosmic.
Vorbim despre un plan de aproape 70 de ani, puţin peste 60 de ani, început la sfârșitul anilor '50. Toate sunt scurgeri planificate, programate. Acesta este motivul pentru care sunt făcute publice prin intermediul principalelor posturi de știri, aici în Statele Unite. Rolul raportului este acela de a purta ataşată şi de a transmite narațiunea existenței unei amenințări la adresa securității naționale.
"Ultima carte". Iesirea din umbră (IV)
Al doilea extras din interviul pe care Dr. Steven Greer, directorul Proiectului Dezvăluirea, l-a acordat lui Timofey Egorov, directorul general al Asociației "Ecologia necunoscutului”. (2)
Dr. Steven Greer se referă aici la recenta "scurgere” pe internet a unor documente CIA despre OZN-uri. Există o intenție clară de a desecretiza adevărul despre OZN-uri sau este doar o operațiune planificată pentru a modela mintea publicului într-un anume fel?
Steven Greer: Au apărut informaţii de ultimă oră în care se arată că CIA publică o mulțime de documente. Documentele respective sunt de fapt în mediul online de ceva timp. Ce au făcut ei? Au igienizat și au eliminat niște documente cu adevărat importante și au venit cu altele pe care le fac să pară "curate". Oamenii care studiază acest subiect cred că este grozav faptul că guvernul vine curat și le spune oamenilor adevărul. Nu este aşa, pentru că ei nu spun adevărul, ei spun doar o parte din adevăr, acea parte care servește intereselor războiului în spațiu, nu păcii în spațiu. Cele mai importante informații sunt, în realitate, ţinute ascunse. Ca de obicei.
Motivul pentru care documentele au fost lansate și transformate într-o știre de masă este acela că ei doresc ca ele să fie conștientizate în masă. Este un mod de educare a oamenilor prin care vor să deschidă ușa către al doilea nivel al narațiunii principale și anume că acolo există o amenințare extraterestră.
Acesta a fost întotdeauna planul lor pe termen lung şi acestui plan i se datorează o parte importantă a secretizării. Este motivul principal pentru care cercetătorii aerospațiali pe care îi am în echipa mea au adunat sute de mii de pagini cu documente despre obiecte anti-gravitaționale și modele de OZN-uri create de om. Le avem. Acestea nu au fost prezentate niciodată președintelui sau membrilor comitetului de informații al Senatului, deoarece, dacă s-ar ști că există, ar dispărea elementul surpriză în cazul utilizării lor într-un fals atac sau într-un fel de acțiune amenințătoare din partea "extratereștrilor".
Timofey Egorov: Dacă înțeleg corect, acești oameni sunt în posesia unor tehnologii moderne pe care lumea nu le-a văzut niciodată, doar ei le au și intenționează să le folosească pentru a imita o invazie extraterestră, astfel încât lumea să se unească împotriva acestei amenințări. În acest fel, prin escaladarea fricii, ei intenționează să câștige putere.
Steven Greer: Ei împart un regim elitist, totalitar, global și au active care pot imita sau de fapt chiar pot arăta ca o lansare din Statele Unite sau din Rusia. Atunci când predomină haosul, ele pot fi convingătoare. Sunt active care pot simula un atac extraterestru asupra planetei noastre, folosind aeronave foarte avansate create de om, aeronave care arată într-adevăr ca nişte nave extraterestre.
De asemenea, sunt dotate cu sisteme electronice și cu alte tipuri de arme care sunt extrem de periculoase. Cred că este foarte important pentru personalul vostru militar și de informații și pentru conducerea voastră politică să cunoască acest lucru și să rămână calmi. Mai trebuie să știe, totodată, că există activități înșelătoare care s-ar putea să nu provină de unde par că ar proveni, adică fie ar putea fi făcute să pară a fi extraterestre, fie ar putea, de asemenea, să fie făcute să pară că îşi au originea în SUA, dar să nu fie aşa și invers.
Studiu: "Ultima carte". Iesirea din umbră (V)
Ultimul extras din interviul pe care Dr. Steven Greer, directorul Proiectului Dezvăluirea, l-a acordat lui Timofey Egorov, directorul general al Asociației "Ecologia necunoscutului”. (3)
În contextul dezvăluirii planificate a informațiilor despre OZN-uri, de către comunitatea de informații din SUA, Dr. Steven Greer aduce în atenţia noastră scenarii posibile ale viitorului.
Steven Greer: Eu cred că mai există un scenariu care se poate desfășura. Prin anii '70 am avut o mulțime de vise lucide în care am văzut viitorul. Întotdeauna am fost așa, am ceea ce unii numesc vedere la distanţă sau precogniție. Am văzut atunci o vreme în care eram mult mai în vârstă, ca acum. Mă aflam în deșertul sud-vestic, care arăta ca White Sands, unde a fost detonată prima armă atomică. Acolo se desfăşura un eveniment minunat. Oamenii din întreaga lume recunoscuseră că nu suntem singuri în univers și participau la un eveniment de contact deschis care era orchestrat și susținut de către armată. Armata proteja respectivul eveniment și spațiul, astfel încât o navă extraterestră să poată veni şi să poată ateriza. Un bătrân, un bătrân extraterestru urma să apară şi a apărut, în timp ce întreaga lume urmărea această deschidere spirituală, frumoasă şi unificatoare a unei ere cu totul noi. Un vis lucid limpede precum cristalul.
În plină zi, întreaga lume și liderii de peste tot urmăreau evenimentul care avea loc. Acest eveniment s-ar fi putut întâmpla în anii '50, s-ar fi putut întâmpla în anii '60, în anii '90, în 2000. Cred că se poate întâmpla totuși, dar nu se va întâmpla de la sine. Va trebui să îi determinăm pe oamenii din întreaga lume să discute în mod deschis despre această problemă şi să pună forțele întunecate în lesă. Aşa cum au descris unii oameni perioada inițială a păcii mondiale, aceasta va fi pacea câinilor în lanț.
Timofey Egorov: Vreau doar să subliniez că tot ceea ce ai spus despre visul tău lucid, despre acest viitor luminos, reprezintă, cred, elementul cheie din activitățile noastre prin care facem ca acest viitor să vină, proiectându-l asupra lumii exterioare, în aşa fel încât să modeleze realitatea noastră în mod pașnic şi pozitiv.
Studiu: "Ultima carte". Iesirea din umbră (VI)
Colonelul Dedrickson a fost prezent atunci când a avut loc faimoasa survolare a Capitoliului din luna iulie 1952.
Colonel Dedrickson: Sunt Lorin Ross Dedrickson, colonel SUA, pensionat. Am obținut o diplomă de licență în științe și apoi Forțele Aeriene m-au trimis la Stanford Business School, unde am studiat managementul. După aceea m-au repartizat imediat în Washington, D.C., unde am lucrat în biroul șefului personalului. Apoi m-au introdus în Comisia pentru energie atomică din SUA, unde am devenit responsabil cu ținerea inventarului stocului de arme nucleare, cu securitatea și cu auditul instalațiilor de producție și al facilităţilor de stocare, pentru toate armele nucleare din SUA. Am fost acolo când a avut loc primul meu incident cu OZN-uri, când au zburat peste Washington, D.C., la jumătatea lunii iulie 1952. Atunci am văzut primele nouă OZN-uri.
Am avut multe contacte în acea perioadă de timp. Am fost ofițer de stat major pentru comitetul militar de legătură între președintele AEC și Secretarul Apărării, așa că m-am familiarizat nu numai cu armata și cu forțele aeriene, ci și cu agențiile civile, CIA, Agenția Națională de Securitate. Atunci am dezvoltat multe contacte. Una dintre funcțiile mele a fost aceea de a organiza o echipă de securitate care să viziteze toate instalațiile nucleare. În timp ce verificam securitatea armelor, primeam rapoarte despre vizitele OZN-urilor în apropierea facilităților de depozitare și chiar în apropierea unora dintre unitățile de producție. Şi aceasta în mod continuu.
Atunci am constatat că rapoartele formale erau puține, deoarece agenţii de securitate erau reticenți în a le raporta. Datorită protocolului și birocrației implicate în astfel de situaţii, ei evitau să raporteze multe dintre vizitele OZN-urilor. Mai târziu am fost repartizat la Sandia Corporation, ca legătură militară, unde am fost implicat în stabilirea programului de asigurare a calității pentru producător, precum și a calităţii și întreținerii armelor nucleare. Așa că a trebuit să vizităm toate unitățile de producție, cum ar fi Rocky Flats și Pantex, care asamblau componentele nucleare și pe cele non-nucleare ale armelor.
Am observat din nou că OZN-urile erau foarte interesate de facilitățile pe care le vizitam. Primeam în permanență trimiteri către ele: ce sunt toate aceste OZN-uri şi pentru ce vin ele aici? Apoi, după acel asediu din anii '50, am fost repartizat la Comandamentul Pacificului Unificat, sub amiralul Felt. Astfel, în anii '60 am fost ofițerul responsabil cu postul de comandă alternativă, implicat în planificarea operațiunilor cu armele nucleare. În acea perioadă de timp am menţinut contacte cu NORAD şi cu operațiunile SAC implicate în planurile operaționale integrate pentru utilizarea armelor nucleare. Şi în această perioadă am aflat, de asemenea, despre o serie de incidente care se întâmplau.
În cele din urmă m-am retras din cadrul Forțele Aeriene și m-am alăturat companiei Boeing. Aici am fost repartizat în programul Minuteman, unde am fost responsabil cu configurarea contabilităţii întregii flote nucleare. Şi în acea perioadă de timp am aflat despre incidente care au implicat arme nucleare, iar dintre acestea, în două rânduri, armele nucleare trimise în spațiu au fost distruse de extratereştri. Atunci se făcea aluzie la faptul că astfel de evenimente ar fi avut loc. De exemplu, racheta Minuteman a fost distrusă la lansarea sa de la Vandenberg Air Force Base, ceea ce este acum este o chestiune publică înregistrată. Au fotografiat un OZN care urmărea racheta în timp ce aceasta urca în spațiu. OZN-ul a trimis o rază strălucitoare care a neutralizat racheta și acest lucru a fost înregistrat. Totul a fost muşamalizat, au împrăştiat echipa, pentru a nu observa ce se întâmplă, dar în cele din urmă știrea, desigur, a apărut. Au existat ştiri care au confirmat incidentul.
Totuşi, astfel de evenimente au ajuns să fie luate atât de în serios, încât reporterii adesea nu le mai raportau, deoarece implicau foarte multă birocrație, protocol etc.
Ei nu le raportau în mod deliberat. Nici acele cazuri în care OZN-urile erau identificate pe cel puțin un radar, nici rapoartele despre aeronavele trimise pentru a le intercepta. A fost un răspuns foarte agresiv, ați putea spune, din partea guvernului nostru.
Preocuparea lor majoră este păstrarea integrității Pământului, deoarece aceasta afectează propriul lor sistem. Ei bine, a existat un incident în care am detonat o armă nucleară deasupra Pacificului, a fost în 1961 cred, ceea ce a provocat închiderea comunicațiilor în întregul bazin al Pacificului. Timp de câteva ore nicio transmisie radio nu a mai fost posibilă. Acest lucru a fost foarte semnificativ. A fost unul dintre lucrurile din cauza cărora extratereştrii, aşa cum am aflat mai târziu, au fost extrem de îngrijorați, deoarece ne afectează ionosfera, iar navele spațiale nu mai pot funcţiona din cauza poluării câmpului magnetic de care depind.
Chiar la sfârșitul anilor '70 şi începutul anilor '80, am încercat să punem o armă nucleară pe lună și să o detonăm, pentru măsurători științifice și alte lucruri, ceea ce pentru extratereștri este inacceptabil. Ce s-a întâmplat? Au distrus arma înainte ca aceasta să ajungă pe lună.
Referitor la incidentul în care o armă nucleară a fost trimisă de guvernul nostru pentru a fi detonată pe suprafața lunii, acesta a avut tendința, așa cum înțeleg eu, să evalueze unele date științifice, reacția și așa mai departe. Ideea oricărei explozii în spațiu, venită din partea oricărui guvern pământesc, nu este acceptabilă pentru extratereștri și acest lucru a fost demonstrat de mai multe ori. Cum a fost demonstrat acest lucru? Prin distrugerea oricărei arme nucleare trimise în spațiu.
După ce am fost repartizat la Comisia pentru energie atomică, în bulevardul Independenței, într-o seară s-a întâmplat să ies afară și, privind în sus, le-am văzut. Am ridicat mâna, erau mai mari decât degetul meu mare, zburau deasupra capului meu peste Washington şi erau foarte vizibile. A doua oară când au apărut deasupra Washingtonului nu le-am mai văzut, dar incidentul a provocat, desigur, o furie mare în ziare și o mulțime de scuze din partea oficialilor guvernamentali, motivele și așa mai departe. Am numărat nouă în noaptea în care le-am văzut. Arătau ca nişte nave spațiale discoidale tipice, erau acolo, străluceau, erau foarte vizibile, configurația lor sărea în ochi. Nu erau avioane. Am fost pilot 20 de ani și sunt familiarizat cu felul în care arată avioanele.
Am lucrat la Comisia pentru energie atomică în perioada 1951-1954. Așa cum am spus, trebuia să vizitez, din motive de securitate, toate facilitățile de depozitare din Statele Unite. În acea perioadă, custodia componentelor nucleare era sub controlul civililor, iar componentele non-nucleare se aflau în custodia armatei. Deci, exista o responsabilitate divizată în legătură cu îngrijirea armelor. De aceea, sarcina noastră era aceea de a verifica atât activitatea militarilor, cât și pe cea a civililor. În tot acest timp am primit constant rapoarte care veneau de la personalul de securitate, care lucra afară, pe teren, în preajma igluurilor şi a celorlalte spații de depozitare, unde aveau loc incidente, în special noaptea. În unele cazuri au existat şi confirmări radar, îndeosebi la facilităţile de depozitare, pentru că acestea se aflau în interiorul sau în apropierea instalațiilor militare.
La scurt timp după ce m-am retras din cadrul Forțelor Aeriene, încă mai păstram contactul cu prieteni și asociați din diferite locuri... o navă spațială a salvat Apollo 13 și i-a însoțit pe membrii acestei misiuni în călătoria lor în jurul lunii și înapoi spre Pământ. În două ocazii s-au gândit că ar trebui să transfere echipajul Apollo 13 pe nava lor spațială, dar i-au văzut în cele din urmă în siguranță înapoi pe Pământ.
Oamenii au devenit tot mai interesaţi de tehnologia extraterestră. Foarte interesaţi. De fapt, acesta este motivul pentru care zona 51 a devenit de notorietate... Adevărul va ieşi la iveală, mai devreme sau mai târziu...
Sursa: Dr. Steven Greer
Studiu: "Ultima carte". Iesirea din umbră (VII)
"Am avut o mulțime de prieteni din securitate care mi-au spus că au văzut OZN-uri planând în apropierea depozitelor de arme nucleare."
Locotenent-colonelul Arneson a lucrat 26 de ani în cadrul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii. A avut autorizație SCI-TK. A lucrat ca analist de sisteme informatice pentru Boeing și a fost director de logistică la baza aeriană Wright-Patterson. La un moment dat a ocupat funcţia de ofițer criptografic pentru întreaga bază Ramstein din Germania. În această calitate, într-o zi a primit un mesaj clasificat despre prăbușirea unui OZN în Spitsbergen, Norvegia.
Lt. colonel Arneson: Numele meu este Dwynne Arneson. M-am născut în Rochester, Minnesota, în 1937. Am absolvit liceul Rochester. Am continuat studiile la Colegiul Sonoma din Northfield, Minnesota, de unde mi-am luat diploma în fizică și matematică. Am urmat şi școala de formare a ofițerilor pentru Forţele Aeriene. Am lucrat 26 de ani în cadrul Forțelor Aeriene ale SUA, ca ofițer în domeniul electronicii şi comunicațiilor, de unde m-am pensionat în 1986.
Am avut misiuni în toată lumea, inclusiv în Vietnam, în Europa şi în multe alte locuri. Am avut autorizație SCI-TK, deasupra nivelului top secret. Este nevoie de o investigație specială pentru a obține acest tip de autorizație. Am fost trecut în rezervă cu gradul de colonel în 1986. Până atunci am fost director de logistică în cadrul bazei aeriene Wright-Patterson. Din 1987 am lucrat pentru Boeing, în calitate de analist de sisteme de calcul.
Am avut diverse ocazii să văd lucruri care ajungau la mine pentru examinare. A fost un caz în 1962. Eram locotenent la baza aeriană Ramstein din Germania. Eram ofițer criptografic pentru întreaga bază Ramstein. În calitate de ofițer de control, s-a întâmplat să văd un mesaj clasificat care trecuse prin centrul meu de comunicații şi în care se menţiona că pe insula Spitsbergen, din Norvegia, se prăbuşise un OZN. O echipă de oameni de știință venea să investigheze. Nu-mi amintesc de unde a venit mesajul sau care era destinaţia lui, deoarece ordinul era: ce vedeţi aici, lăsaţi aici. Dar îmi amintesc că am văzut mesajul.
Următorul lucru care îmi vine în minte este cel care a avut loc în 1967. Răspundeam de centrul de comunicații al diviziei 28 aeriene din cadrul bazei aeriene Malmstrom, din Montana. Eram din nou ofițer de control de nivel foarte înalt. Trimiteam întregul autentificator de lansare nucleară către echipajele rachetelor. Într-o zi s-a întâmplat să văd un mesaj venit prin centrul meu de comunicaţii. Din nou, nu pot spune data, de unde a venit, nici unde era destinat să ajungă, dar îmi amintesc că l-am citit. Practic, în el se menţiona că un OZN fusese văzut plutind în apropierea silozului de rachete şi că atât echipajul care a intrat în tură, cât şi cel care a ieşit, toți au văzut OZN-ul plutind în zona mijlocie. Un obiect circular metalic. Din câte am înțeles, toate rachetele au fost închise.
Cu câțiva ani în urmă am avut un prieten, Bob Kaminski, manager la Boeing, care între timp a părăsit această viaţă. Într-o noapte, la Art Bell Show, a sunat un tip care a spus că se numeşte Bob Solace și, interesant, a început să vorbească tocmai despre incidentul în care rachetele fuseseră închise. Mai târziu, în acea noapte, Bob Kaminski, care se pensionase, nu mai lucra la Boeing, a sunat şi el la Art Bell Show și a spus: "Da, eu am fost managerul, eu am fost inginerul desemnat de Boeing să verifice rachetele pentru a mă asigura dacă de fapt nu au coborât singure. Le-am dat un certificat că rachetele erau în stare foarte bună".
Am lucrat împreună cu Bob la Boeing. Am fost unul dintre prietenii lui buni şi am avut multe conversații pe această temă. A fost un om incredibil. Ceea ce vreau să spun cu privire la coborârea rachetelor, atunci când nu erau puse în poziţia de lansare, rămâneau în silozuri în poziţia de așteptare. Însă, de această dată ceva oprise rachetele, nu au mai puteau fi puse în poziţia de lansare.
Am fost comandantul unui escadron radar situat chiar lângă baza aeriană Loring, în Maine (între timp închisă), de unde s-au lansat avioanele B-52 și altele de genul acesta. Am avut acolo o mulțime de prieteni din securitate care mi-au spus că au văzut și ei OZN-uri planând în apropierea zonei de depozitare a armelor nucleare din cadrul bazei Loring.
Cum am mai spus, în intervalul de timp 1962-1963 am citit despre OZN-ul prăbuşit pe insula Spitsbergen, din Norvegia. Având origini norvegiene, aveam cunoştinţă de insula Spitsbergen. Deşi nu am făcut multe cercetări, ştiu că strămoșii mei provin din acea zonă specială cu păduri. De aceea, atunci când am văzut numele insulei scris în mesaj, acest lucru care mi-a trezit interesul. Am întrebat în jur dacă știau ceva despre OZN-ul prăbuşit. Eram sigur că citiseră mesajul, dar şi că probabil li se atrăsese atenţia să nu spună nimic din ceea ce au văzuseră, deoarece pur și simplu nu s-a vorbit despre acest incident. Ştii, dacă vorbeai despre astfel de lucruri, se uitau chiorâş la tine și spuneau: ce e cu tipul ăsta? Ce ai văzut acolo, laşi acolo. Era cam incorect din punct de vedere politic să faci așa ceva, să vorbeşti despre astfel de lucruri, după cum bine se ştie.
Când am fost repartizat ca director de logistică la Wright-Patterson, soția și copiii mei au rămas în Oklahoma City, pentru că fiica mea era în ultimul an la liceu, așa că am stat singur acolo timp de aproximativ un an. În timp ce căutam un apartament pentru locuit, am întâlnit o doamnă în vârstă de 70 de ani, Chris Whedon, care avea un mic conac englezesc, cu păuni, pe cinci acri de teren, în afara oraşului Dayton. Avea trei camere de închiriat, trei dormitoare. Am închiriat o cameră. Pentru că am ajutat-o la tăiatul ierbii, la modelatul peluzei şi la tăiatul lemnelor, am devenit un fel de fiu al ei.
Soțul ei, locotenent-colonel Spence Whedon, părăsise această viaţă cu aproximativ 12 ani înainte, în 1974. Toți cei pe care i-am cunoscut au spus despre el că a fost un tip genial. Avea o memorie fotografică şi a fost unul dintre principalii anchetatori în materie de OZN de la Wright-Patterson. Am acasă o bandă cu înregistrarea dezbaterii dintre Spencer Whedon și majorul Donald Keyhoe, dezbatere organizată de Armstrong Circle Theatre în anii cincizeci. În orice caz, Spencer Whedon a fost soțul ei.
O altă persoană pe care s-a întâmplat să o cunosc a fost medicul Adolph Rome. La acea vreme avea 83 de ani. Cred că a murit de atunci. Într-o seară, după cină și după câteva pahare de martini, glumeam şi îl întreb ce știe despre omuleţii cenuşii care se presupune că ar fi ţinuţi în gheață la Wright-Patterson? Îmi amintesc clar fața lui devenind palidă şi vocea lui devenind foarte severă, în timp ce îmi răspundea că tot ce îmi poate spune este că acelea nu au fost baloane meteorologice și că noi nu vom mai purta nicio discuţie despre aşa ceva. Nu a existat nicio incertitudine în mintea mea că nu aveam să mai vorbim despre asta niciodată. El era originar din Elveția. A participat la primul test pentru bomba atomică din Statele Unite. L-a cunoscut pe Dr. Oppenheimer personal. A fost un gentleman foarte rafinat, dar e ceva ce îl leagă de chestiunea Roswell şi a meritat să fie menţionat.
Deși aveam autorizație de nivel foarte înalt, existau locuri de care nu ne puteam apropia și pur și simplu nu am putut afla nimic despre unele zone din Wright-Patterson, unde s-ar putea să fi fost ținute unele corpuri sau cine știe ce altceva.
Mulți dintre tehnicienii care lucrau cu mine în domeniul electronicii şi comunicațiilor v-ar putea vorbi despre obiecte care traversau ecranele radarelor cu viteze fantastice. Aceasta se petrecea la mijlocul anilor '70.
Apoi am avut acea slujbă de comandant al unui escadron radar, la stația aeriană Caswell, în Maine. În acea calitate, am lucrat cu tehnicieni care asigurau efectiv mentenanța radarelor şi am desfăşurat exerciții de luptă. Eram singurul escadron radar din Statele Unite sub controlul operațional al diviziei NORAD canadiene, North Bay Canada. Vedeam de multe ori aeronavele B-52 coborând dinspre Canada, interceptorii de luptă fiind îndreptați spre ele, aşa că lucrătorii operativi știau cât de repede zboară lucrurile, știau care este viteza bombardierelor, care este viteza avioanelor de luptă pe care le vedeam. Lucrurile se puteau verifica. Experienţa lucrătorilor operativi, experienţa celor care asigurau mentenanţa reprezintă confirmarea că sistemul funcţiona perfect. Nu am văzut eu însumi traseele obiectelor zburătoare traversând ecranele radarelor, dar ei spuneau că acele obiecte se deplasau cu 2-3000 de mile pe oră. Am auzit acelaşi lucru din mai multe surse care relatau evenimente similare, la staţii radar diferite, peste tot în Statele Unite.
Astfel de evenimente nu s-au întâmplat doar la stația aeriană Caswell. În acele zile aveam stații radar pe întreg teritoriul Statelor Unite. Povești de genul acesta nu erau deloc neobișnuite. Cred că dacă un astfel de lucru ar fi fost lăsat atunci să ajungă în mod liber la cunoştinţa oamenilor, probabil că ar fi provocat multă neliniște socială, deoarece are implicații religioase şi implicații sociale. Dar dacă ne gândim la vastitatea universului pe care îl avem, dacă Dumnezeu ar fi creat o singura formă de viață inteligentă, cea de aici, cu siguranță judecată Sa ar fi fost una nepotrivită.
Sursa: Dr. Steven Greer