Descoperiri revolutionare: energia vacuum-ului si protonul gaura neagra

Descoperiri revolutionare: energia vacuum-ului si protonul gaura neagra


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Prima parte: Pseudostiinta?,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Prima parte

Pseudostiinta, scientism, pasareasca pseudo-stiintifica... Sunt calificative pe care anumiti cercetatori le folosesc de cativa ani pentru a caracteriza rezultatele activitatii lui Nassim Haramein, calificative care lasa putin loc de indoiala in privinta acestui "fizician fara diploma", a carui munca nu ar prezenta niciun fel de interes. Cu toate acestea, prelegerile sale aprind in randul publicului o doza crescatoare de curiozitate si chiar de fascinatie. An dupa an, cu multa rabdare, acest cercetator a cucerit, in domeniul sau si pe internet, o recunoastere incoronata recent prin publicarea rezultatelor cercetarilor sale in editia din luna aprilie 2013 a prestigioasei Physical Review and Research International. Articolul (semnat de el in calitate de director de cercetare in cadrul Hawaii Institute of Unified Physics) scoate la iveala teoria sa referitoare la "universul conectat" si ofera o viziune alternativa asupra gravitatiei. Se va face Haramein in sfarsit auzit prin aceasta publicatie? Vom fi oare martorii unei revolutii stiintifice in cazul in care lucrarile sale vor capata recunoastere in lumea fizicii? Pentru a-l intelege, haideti sa incepem cu inceputul si sa aruncam o privire asupra elementelor fundamentale ale teoriei sale.

Cum l-am cunoscut pe Nassim Haramein?

De formatie sunt consultant in domeniul performantei energetice a cladirilor si am observat ca niciuna dintre solutiile propuse pentru energie (cum ar fi panourile solare sau alte proceduri) nu permite punerea in aplicare a unor sisteme care sa produca energie din abundenta si nepoluanta. De exemplu, fabricarea unui panou solar fotovoltaic necesita topirea siliciului, ceea ce presupune un consum mare de energie! Misiune imposibila. Deci... putem da vina pe constrangerile termodinamicii - energia nu poate fi creata ex nihilo, altfel spus, din nimic. Energia poate fi doar transferata de la un sistem la altul. In plus, entropia unui sistem izolat nu poate decat sa creasca sau sa ramana constanta, motiv pentru care cafeaua in mod natural devine mai rece.

Si totusi, pe nesteptate, am descoperit că exista anumite persoane - genii? oameni naivi? escroci? utopici? - care conspira impotriva acestor principii. Ancheta mea, de natura economica si pragmatica, cu privire la Nassim Haramein, a inceput atunci cand acesta tocmai venea in Franta pentru a organiza un seminar de doua zile. Atunci am avut ocazia sa il intalnesc. Nu m-am simtit bine la aceasta prima intalnire. Un sentiment de indignare a pus imediat stapanire pe mine. Remarcile lui Nassim mi se pareau ilogice, pareau sa contrazica tot ceea ce stiam si invatasem pana atunci. El spunea ca nu exista vacuum, ca masa unui proton poate sa depaseasca mai multe miliarde de grame...

A fost prea mult pentru mine. M-am uitat la ceilalti, aproape 80 de participanti si foarte putini dintre ei pareau socati... O Doamne! Ne aflam in Franta, patria lui Descartes. Este posibil ca astfel de comentarii sa nu supere pe nimeni?

Mi-am spus ca probabil nu exista oamenii de stiinta in randul publicului, asa ca l-am intrebat pe vecinul meu ce crede despre acest lucru si el a spus: "Este uimitor!" I-am raspuns cu o nota de aroganta, plin de propriile mele certitudini, de increderea in studiile mele, in lecturile si in practica mea profesionala: "Eu sunt inginer - in domeniul agricol - si ceea ce spune acest tip este absurd". El a raspuns: "Si eu sunt inginer - in matematica aplicata - si nu este absurd..." Mi-am spus ca el trebuie sa fi fost drogat...

La sfarsitul weekend-ului (nu a existat nici o cerere de restituire si nimeni nu a plecat mai devreme de la seminar!), i-am aratat lui Nassim scepticismul meu cu privire la cercetarile lui. El s-a uitat la mine cu un zambet mare, mi-a dat niste referinte si mi-a urat noroc in cercetarea mea. Rabdarea sa si faptul ca m-a ascultat m-au impresionat. M-am gandit ca in mod sigur nu eram singurul care il punea sub semnul intrebarii in acest fel. Si, cu toate acestea, el persista...

O intrebare nu imi dadea pace. Daca vacuum-ul (vidul) nu este gol, s-ar putea folosi aceasta energie, ar putea ea deveni usor accesibila, in ciuda constrangerilor termodinamicii?


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Prima parte: Pseudostiinta?,

Asistam la dezvoltarea unei noi paradigme in lumea fizicii? Publicarea recenta a ultimei lucrarii a lui Nassim Haramein intr-o revista stiintifica pare sa indice acest lucru. Teoria sa despre "universului conectat" ofera o viziune alternativa asupra gravitatiei. Aspectul esential consta in descoperirea unei energii care este potential nelimitata.

Nassim Haramein s-a nascut in Geneva, în 1962, tatal sau fiind iranian si mama sa italianca. Inca de la varsta de 9 ani a inceput sa fie pasionat de natura si de modul in care functioneaza universul, materia si energia. A crescut in estul Canadei, unde a fost atras de observarea naturii si a modului in care aceasta se organizeaza. Si-a dedicat timpul, in cea mai mare parte, cercetarilor independente din domenii diferite: fizica, geometrie, chimie, biologie, constiinta, arheologie si diferitele traditii ale lumii, care l-au condus catre dezvoltarea unei abordari de pionierat in privinta gravitatiei cuantice si la teoria unificata a campurilor. De mai bine de 20 de ani Haramein tine prelegeri in intreaga lume, in limba engleza si in franceza, despre teoria unificata. In 2003, el a fondat The Resonance Project Foundation in Hawaii, unde este director de cercetare. Conduce echipe de fizicieni, ingineri, matematicieni si alti oameni de stiinta. In prezent se ocupa cu studiul gravitatiei cuantice (si aplicatiile sale tehnologice), cu cercetarea unor noi forme de energie, a "rezonantei aplicate", a stiintelor vietii, a permaculturii si cu studiul constiintei.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a doua: Vacuum-ul care nu este vid si protonul care are o masa diferita,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a doua


Asa ca am incercat sa inteleg problema vacuum-ului care nu este vid si a protonului care are o masa diferita de cea pe care o masuram de obicei. Arhimede si clubul meu de scuba diving m-au ajutat.

Mi-am imaginat inlocuirea vidului din jurul meu, care nu este gol, cu apa dintr-o piscina. Din moment ce exista vid peste tot, exista si apa peste tot, atat in mine, cat si in afara mea. Sunt alcatuit din circa 60% apa, la fel ca si tine.

Mi-am imaginat o sticla super usoara, care poate sa contina un litru si care cantareste un miligram. Umplem sticla cu apa. Cand o punem pe cantar, vom citi 1.000.001 miligrame - atata timp cat apa este pura, ceea ce, desigur, este destul de greu de gasit. Daca vom arunca recipientul cu apa in piscina, vom citi doar 1 miligram, datorita principiului lui Arhimede. Diferenta dintre cele doua masuratori este de un milion si ambele sunt corecte! Astfel am inteles de ce un proton poate avea doua mase diferite, amandoua exacte, una cand se ia in considerare densitatea vidului si cea de-a doua, cand nu se ia in considerare aceasta densitate.

Apoi, mi-am imaginat universul nostru ca pe un ocean in care noi inotam ca niste pesti si m-am intrebat daca pestii sunt constienti de faptul ca se afla in apa si care ar fi masa oricarui lucru pe care noi, in calitate de pesti, o putem estima din interiorul acestui ocean, fara a lua apa in considerare. Probabil ca doar un mic procent din masa totala. Oh, Doamne! La ce nivel se ridica masa de materie identificata din universul noastru? La doar cateva procente... Chiar in acea aceeasi seara i-am trimis un e-mail lui Nassim Haramein.

Poate cineva sa puna la indoiala modelul standard?

Citind mai tarziu materialele publicate de Nassim, am putut sa reasez pe baze firesti tot ceea ce fusesem invatat. Am fost de prea multe ori un membru supus, din randul publicului, care asculta discursuri lipsite de echivoc. Le spun adio certitudinilor mele. Bine ati venit indoielilor care imi impuneti sa nu mai consider nimic, niciodata, ca fiind adevarat sau fals. Pe scurt, m-am intors la bazele metodei stiintifice. Pentru a intelege importanta cercetarilor lui Nassim Haramein, este necesar sa schitam un inventar al cunoasterii noastre actuale.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a doua: Vacuum-ul care nu este vid si protonul care are o masa diferita,

Geometria lui Karl Schwarzschild

Fizicianul german Karl Schwarzschild (1873-1916) rezolva in 1915 ecuatiile lui Einstein, folosind principiile geometriei complexe ale lui Minkowski. Acolo unde Einstein propunea coordonate rectangulare, Schwarzschild a ales un sistem "polar".

Adesea se face urmatoarea analogie: spatio-temporalitatea este prezentata ca fiind o structura in care masa (energia) creaza o curbura, ca in cazul unei sfere plasate pe o trambulina. Curbura este prezenta de-a lungul partii unde se afla sfera, spatio-temporalitatea este reprezentata de suprafata trambulinei, in timp ce masa, sau energia, este reprezentata de sfera. Daca plasam o alta sfera pe aceeasi suprafata, noi vom percepe a doua sfera ca si cum aceasta ar fi atrasa de prima printr-un fel de forta, desi fenomenul se datoreaza curburii spatio-temporale din jurul sferei.

Einstein a fost impresionat de simplitatea calculelor geometrice facute de Schwarzschild, care a trimis repede rezultatele obtinute colegilor sai. Schwarzschild a murit la scurt timp dupa aceea, la doar 41 de ani. Geometria pe care Schwarzschild a folosit-o pentru a rezolva ecuatiile lui Einstein a devenit ulterior abordarea standard prin care fizicienii stabilesc proprietatile gravitationale ale planetelor si stelelor.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a treia: Modelul standard nu este ultimul cuvant in aceasta poveste,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a treia


Modelul standard descrie toate particulele elementare din care este compusa materia, (inclusiv electronii, cuarcii si fotonii), interactiunile dintre particulele elementare si fortele universului, cum ar fi: interactiunea puternica, interactiunea slaba, interactiunea electromagnetica si, in cele din urma, interactiunea gravitationala, pe care insa nu reuseste nici sa o explice, nici sa o integreze. Particulele, masa de energie a modelului standard, reprezintă doar 4% din masa universului. Tot restul de 96% ar fi materie intunecata si energie intunecata.

Modelul standard nu este rodul unei revolutii la nivel fundamental, ci mai degraba rezultatul unei munci laborioase de dezvoltare, experiment dupa experiment. De exemplu, CERN are 2.400 de angajati, plus opt mii de oamenii de stiinta din intreaga lume, carora le pune la dispozitie instrumentele sale pentru cercetare. In acest fel, CERN incearca sa valideze modelul standard, creat in 1954. Pe scurt, ar putea fi necesar sa revenim la fizica atomica si subatomica, la punctul in care Max Planck le-a lasat. Nu ar fi o surpriza. Fondatorii mecanicii cuantice - Werner Heisenberg, Paul Dirac si Niels Bohr - s-au convins ca, in ceea ce priveste bazele fizicii, nu este nevoie de inca o revolutie pentru a putea explica forta nucleara.

Suntem blocati din punct de vedere conceptual

Potrivit celor spuse de matematicianul Alain Connes, "... nimeni nu crede ca modelul standard este ultimul cuvant in aceasta poveste, datorita in special numarului foarte mare de parametri liberi pe care ii contine."Teoria stringurilor apare in 1968 si este rezultatul eforturilor prin care se urmareste perpetuarea modelul standard. David J. Gross, care a contribuit la re-inventarea acestei teorii in anii '80 (ceea ce i-a adus Premiul Nobel pentru Fizica in 2004), a admis pana la urma ca teoria stringurilor nu a fost atat de revolutionara pe cat s-a sperat...

Aceste incercari ne arata ca suntem blocati conceptual. Modelul nostru spatio-temporal, asa cum a fost modificat de Einstein, este extrem de util, dar poate ca nu este fundamental. Pentru a ilustra comentariile de mai sus, am de gand sa ma intorc la raza protonului. Protonii, impreună cu neutronii, constituie nucleul atomului. Electronii unui atom graviteaza in jurul nucleului, la viteze de aproximativ 9/10 din viteza luminii. In principiu, intreaga materie din univers este alcatuita din atomi. Protonul insusi este alcatuit din trei quarci. Raza protonului este considerata a fi una din constantele fundamentale din natura. In fizica, pana recent, raza protonului a fost privita ca avand o anumita valoare.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a treia: Modelul standard nu este ultimul cuvant in aceasta poveste,

Gaurile negre

Existenta gaurilor negre a fost confirmata prin observatie inca de la mijlocul anilor '80. Gaura neagra din interiorul galaxiei noastre se numeste Sagittarius A. Ea are o masa care este de patru milioane de ori mai mare decat cea a Soarelui nostru. Este "o gaura neagra" pentru ca Materia si, prin urmare, Energia (de la E = Masa x Viteza luminii la patrat), cad in ea si este "neagra", din moment ce nu putem vedea nici ceea ce este în interiorul sau, nici marginile sale, dincolo de radiatia Hawking. Chiar si lumina, care aparent ii da stralucire, este absorbita. Noi deducem prezenta sa datorita efectelor gravitationale pe care le exercita asupra imprejurimilor sale. Prin definitie, o gaura neagra trebuie sa indeplineasca criteriul Schwarzschild (rs = 2GM/c², unde rs este raza Schwarzschild, raza gaurii negre, G este constanta gravitationala, M este masa gaurii negre, si c² este viteza luminii la patrat).

Gaura neagra Schwarzschild este primul model teoretic de gaura neagra, creat in 1915, ca raspuns la ecuatiile lui Einstein cu privire la relativitatea generala din 1915. Karl Schwarzschild a demonstrat existenta razei (raza Schwarzschild) din care nici un obiect sau particula nu poate scapa.

Gaura neagra Schwarzschild este specifica, in sensul ca se deduce de la metrica Schwarzschild, care a fost conceputa pentru obiecte sferice statice, nu si pentru cele care se rotesc. Singularitatea Schwarzschild l-a surprins chiar si pe Einstein. Singularitatea Schwarzschild se refera la acea regiune din spatiu si timp in apropierea careia anumite cantitati devin nelimitat de mari.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a patra: Enigma variatiilor dimensiunii razei protonului,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a patra


Masurarea unui proton

Putem masura raza protonului folosind doua metode, ambele luand in considerare interactiunea dintre un proton si un electron. Prima metoda presupune studiul coliziunilor de mare energie dintre un proton si un electron. Cea de-a doua este spectroscopia unui atom de hidrogen.

Dr. Randolf Pohl si colegii sai de la Institutul Max Planck de Optica Cuantica din Munchen au vrut sa masoare protonii mai precis, cu scopul de a adauga cateva zecimale la sfarsitul valorii oficiale, asa cum facem cu valoarea lui Pi. Pentru a reusi acest lucru au folosit un atom de hidrogen mai aparte, hidrogen muonic. Muonii au aceeasi sarcina electrica ca si electronii, dar au o masa de 207 ori mai mare.

De ce s-a folosit acest tip de atomi de hidrogen? In primul rand, atomul de hidrogen este alegerea logica, deoarece nucleul sau are numai un proton, fara un neutron si exista un singur electron care graviteaza in jurul nucleului. In varianta sa "muonica", electronul este inlocuit cu un muon care se invarteste in jurul protonului de hidrogen central pe o orbita care este de 207 ori mai apropiata in comparatie cu orbita unui electron. Aceasta permite o masurare mai precisa a dimensiunilor protonului.

Masuratoarea este intr-adevar mai precisa, dar, mai presus de toate, rezultatele au dovedit ca protonul este mai mic. De fapt, timp de doi ani, noua valoare a razei protonului a fost 0.84184 x 10 la puterea -13cm, in loc de 0.8775 x 10 la puterea -13cm. Insasi raza mai mica a protonului este prin ea insasi un semn frapant care ar putea conduce la o reconsiderare a electrodinamicii cuantice (Quantum Electrodynamics: QED). QED este una dintre cele mai respectate teorii in stiinta zilelor noastre, in mare parte datorita preciziei cu care ea permite prezicerea energiilor orbitale.

Enigma din jurul variatiilor dimensiunii razei protonului ne conduce la concluzia ca modelul standard ar trebui sa evolueze, daca nu chiar sa fie schimbat radical. Exista alternative la modelul standard? Am putea gandi un model fara materie intunecata si energie intunecata? Ce sunt masa si gravitatia in realitate? Exista o explicatie posibila a interactiunii tari? Ce putem spune despre Sfantul Graal al fizicii, despre unificarea fortelor fundamentale? Daca exista un om de stiinta ale carui cercetari ar putea contribui la rezolvarea acestor probleme, acesta pare a fi Nassim Haramein. Pe masura ce vom citi ceea ce urmeaza, sa ne amintim ca "Orice adevar trece prin trei etape. Prima data, este ridiculizat. A doua oara, este negat vehement. A treia oara, e acceptat ca fiind de la sine evident" (Arthur Schopenhauer).


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a patra: Enigma variatiilor dimensiunii razei protonului,

Principiul holografic

Stephen Hawking considera ca informatia cuantica atrasa intr-o gaura neagra este distrusa chiar de la intrare si ca acest lucru se intampla la nivelul orizontului evenimentului, care este limita dincolo de care atractia exercitata de gaura neagra este considerata ca fiind ireversibila.

Acest punct de vedere a provocat o controversa in randul multor fizicieni, deoarece incalca unul dintre cele mai indragite principii din fizica, principiul potrivit caruia energia sau informatia nu poate fi distrusa, ci doar conservata. Dezbaterea a fost plina de pasiune si a continuat pana in 1997, cand John Preskill a pariat public impotriva lui Stephen Hawking si Kip Thorne, sustinand ca informatia nu se pierde in interiorul gaurilor negre, ci este pastrata, asa cum sustine fizica cuantica. Acest lucru i-a incurajat pe doi cercetatori sa gaseasca o solutie.

Gerard't Hooft s-a gandit sa ia in considerare un mic punct de pe suprafata orizontului evenimentului al unei gauri negre, un bit de informatie, ca la computere. El si-a construit teoria pornind de la lucrarile lui Jacob Bekenstein, care a demonstrat ca informatia are o dimensiune minima echivalenta cu o unitate Planck. Si Leonard Susskind a studiat teoria holografica in cadrul teoriei corzilor. In general, Gerard't Hooft a dovedit ca toate informatiile continute in interiorul unei gauri negre pot fi explicate in termeni de informatii sau "biti Planck", la orizontul gaurii negre, care pastreaza astfel informatia ca pe o "inregistrare holografica". El a numit aceasta - principiul holografic, prin analogie cu o holograma, deoarece descrie un mecanism in care toate informatiile care cad in gaura neagra sunt reprezentate pe suprafata sa prin "pixeli", ale caror dimensiuni sunt de marimea unei lungimi Planck. Solutia holografica pe care a descoperit-o este echivalentrul temperaturii, reprezentata de entropia unei gauri negre, ceea ce corespunde unui sfert din suprafata zonei de informatii a orizontului (S = A / 4 * k / l la patrat), unde S este entropia si A este suprafara in cauza, k este constanta lui Boltzmann si l este lungimea Planck, in termeni de unitati Planck. Ca o observatie, suprafata unei sfere este data de 4(pi)r la patrat. Aceasta suprafata impartita la 4 pur si simplu este egala cu suprafata ecuatoriala a sferei...

In 2004, Hawking a recunoscut ca informatia ar putea fi pastrata si ca orizonturile gaurilor negre absorb si emit informatii coerente.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a cincea: Unificarea celor patru interactiuni,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a cincea

Unificarea celor patru interactiuni

Interactiunea tare, numita si "forta nucleara tare", leaga cuarcii impreuna pentru a forma, de exemplu, protonii si neutronii, care alcatuiesc nucleul atomului. De asemenea, vorbim despre forta care permite protonilor sa se gaseasca unii pe altii, forta care ii blocheaza in spatiul mic circumscris de catre nucleu, desi au acelasi semn pozitiv si, prin urmare, ar trebui sa se respinga intre ei cu intensitate. Interactiunea tare are o arie de actiune extrem de mica, aproximativ de marimea nucleului atomic. Interactiunea tare este cea mai puternica (de unde si numele sau) dintre cele patru interactiuni (n.n. - interactiunea electromagnetica, interactiunea tare, interactiunea slaba si gravitatia). Constanta ei de cuplare, de exemplu, este de 10 la puterea 39 ori mai mare decat cea a gravitatiei.


Geniul lui Nassim Haramein este acela de a fi transformat un proton intr-o gaura neagra si de a fi descoperit ca atractia gravitationala a unei gauri negre de marimea unui proton este cu precizie egala cu forta nucleara tare
. Consecintele acestei ipoteze sunt extraordinare, deoarece ar putea revolutiona insesi bazele fizicii, revolutie asteptata de parintii fizicii cuantice, pentru a unifica cele patru interactiuni si pentru a putea dezvalui in cele din urma ce este masa, forta gravitationala etc. In plus, pentru prima data, fizica newtoniana si cea cuantica inceteaza a mai fi separate. Aceasta este piatra de temelie a cercetarii lui Nassim Haramein, iar rezultatele muncii sale cer o dezvoltare continua.

Gaurile negre devoratoare de lumi

In cazul in care nu sunt intelese in mod corespunzator, gaurile negre pot fi infricosatoare. Ni le imaginam ca pe niste monstri care ataca, inghit si distrug totul. Haideti sa intelegem despre ce este vorba. Desi, intr-adevar, o gaura neagra este foarte lacoma, raza sa de actiune este limitata. Din fericire pentru noi, pentru ca altfel am fi urmatoarea masa pentru Sagittarius A, gaura neagra din centrul galaxiei noastre! In timp ce masa unei gauri negre este intotdeauna mare, pe de alta parte, densitatea ei scade in functie de dimensiunile sale. Cu cat raza unei gauri negre este mai mare, cu atat scade densitatea sa si viceversa.

Acest gradient este probabil esential in explicarea rotatiei corpurilor ceresti... De exemplu, datorita diferentei de densitate, masele de aer formeaza vartejuri! Este posibil ca Nassim Haramein sa ne fi aratat ceea ce teoria Big Bang-ului nu ne poate explica, si anume de ce toate obiectele, fie ele galaxii, Pamantul nostru, atomii nostri, electronii etc., se rotesc incontinuu de 14 miliarde de ani? Gaurile negre insele nu distrug totul, cel putin nu atractia gravitationala, ceea ce ne permite, de altfel, sa le localizam. Ele par chiar sa aiba o structura coerenta care pastreaza si recicleaza informatii.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a sasea: Vacuumul, vidul nu este gol,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a sasea



Cum se obtine o masa a protonului de 10 la puterea 14 grame?

Daca luam ca raza Schwarzschild valoarea precedenta a razei unui proton, de 1,32 fm (un femtometru este egal cu 10 la puterea -15 metri), obtinem un proton gaura neagra cu masa 8,85 x 10 la puterea 14 grame (masa Schwarzschild, numita si masa holografica a protonului). Aceasta masa holografica este, de asemenea, in concordanta cu restul masei estimate a universului. Tabelul de mai sus arata ca protonul gaura neagra se aliniaza pe dreapta maselor, spre deosebire de masa protonului masurata in laborator (10 la puterea -24 grame).

Prima notiune care trebuie inteleasa bine este vidul, vacuumul. In primul rand, in interiorul materiei exista foarte mult vid. Simplificand, marimea unui atom este de aproximativ 10 la puterea -10 metri, adica o zecime dintr-o milionime dintr-un milimetru. Nucleul unui atom are cam 10 la puterea -15 metri, ceea ce il face de o suta de mii de ori mai mic decat atomul insusi. Volumul nucleului (dimensiune la puterea a treia) este de un cvadrilion de ori mai mic decat cel al atomului. Prin urmare, volumul atomului este vid in proportie de cel putin 99,999%! Intr-adevar, materia este alcatuita din spatiu vid, din moment ce exista goluri uriase intre diferitele nuclee ale atomilor uniti intre ei pentru a forma molecule. Un exemplu, pentru a intelege mai bine: daca s-ar mari nucleul unui atom pana la dimensiunea unei sfere cu diametrul de un metru, electronii s-ar afla la 50 de kilometri distanta de acesta. Daca doi atomi ar fi impreuna, cele doua nuclee ar fi la o distanta de 100 de kilometri unul de celalalt... Doua sfere cu diametrul de un metru la 100 de kilometri una de cealalta! Prin urmare, vacuumul este omniprezent, fie ca se afla in interiorul materiei sau in afara ei.

A doua notiune: vacuumul, vidul nu este gol. El contine energie sub forma de fluctuatii, de vibratii. Aceasta energie este gigantica, deoarece densitatea fluctuatiilor vacuumului la nivel cuantic, numita densitatea Planck, este de 5,16 x 10 la puterea 93 g/cm cub. Imaginati-va cifra 1 urmata de 93 de zerouri in contul bancar!

Legea scalara pentru organizarea materiei ia in considerare masa in functie de raza

Cand luam dimensiunile diferitelor corpuri din univers, mai precis masa si raza fiecaruia dintre ele, obtinem pe grafic o linie dreapta. Masa Planck, cea mai mica valoare din univers, este punctul de plecare, din stanga, iar masa Universului este punctul de sosire, de sus, in dreapta. Pe aceasta linie gasim Pamantul, Soarele, Galaxiile, Pulsarii, Quasarii... dar nu si protonul standard ci, mai degraba, protonul Schwarzschild. Cand incercam sa punem protonul standard, el cade sub linie, in timp ce protonul gaura neagra se afla pe linie. Asta ne arata ca universul este organizat matematic, de la infinit de mare, pana la infinit de mic.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a sasea: Vacuumul, vidul nu este gol,

Max Planck si dezvoltarea mecanicii cuantice

Dezvoltarea mecanicii cuantice a inceput in 1894, odata cu munca de pionierat a lui Max Planck, care a studiat problema radiatiei emise de corpurile negre. In fizica, se considera ca un corp negru este un corp care absoarbe radiatia electromagnetica, oricare ar fi frecventa sau incidenta acesteia. Un astfel de obiect, in echilibru termic, va emite insa radiatie electromagnetica. Apare astfel o problema majora: spectrul radiatiei electromagnetice a unui corp negru emite energie infinita in regiunea ultravioleta a spectrului, numita catastrofa ultravioleta.

La acea vreme, Planck a sustinut punctul de vedere potrivit caruia lumina pe care radiatia o emite exista doar in numere intregi. Intreaga cantitate de energie sare continuu de la o valoare la alta, creand un pachet de energie mai degraba cuantificat, decat continuu si infinit. Cu alte cuvinte, Planck a emis ipoteza conform careia cantitatea de energie pe care o unda o poate schimba cu materia este granulata. Rezultatele sale teoretice si-au dovedit valabilitatea atunci cand el a prezis valoarea experimentala corecta pentru spectrul unui corp negru si a rezolvat in mod natural catastrofa ultravioleta.

Legea lui Planck ne spune ca energia electromagnetica poate fi emisa numai in pachete de energie distincte, proportional cu frecventa. Datorita rezultatelor mai precise pe care le-a obtinut ulterior in mod experimental, el a putut sa stabilesca parametrii, cunoscuti sub numele de constantele Planck, rezultat al unui set de masuratori care reprezinta momentul cinetic sau lungimea de unda a pachetului de energie initial. Ideea a fost considerata absurda pana cand Einstein a aplicat-o efectului fotoelectric, descriind lumina ca fiind o particula, care avea sa fie mai tarziu numita foton. Max Planck a primit in cele din urma Premiul Nobel, in 1918, pentru contributia sa la intelegerea acestui efect, contributie care a consolidat revolutia cuantica.

Max Planck si-a extins in 1899 concluziile asupra unitatilor sale fundamentale, cunoscute acum ca unitati Planck. Cantitatile Planck sunt unitati naturale, fara concepte arbitrare, bazate pe constantele fundamentale ale fizicii. De exemplu, timpul Planck este definit ca fiind timpul necesar pentru un foton (un pachet de energie) sa acopere o lungime Planck. Prin urmare, lungimea Planck este lungimea minima a campului electromagnetic sau, daca vreti, cea mai mica vibratie posibila a radiatiei electromagnetice. Este important de remarcat ca teoria initiala a corpurilor negre a fost construita cu mult timp inainte de conceptualizarea si descoperirea gaurilor negre, care sunt, ele insele, corpuri negre aproape perfecte. Aceasta ne sugereaza in mod clar ca exista cu siguranta mijloace specifice mult mai potrivite pentru a exprima forta gravitationala si masa unei gauri negre sub forma numerelor intregi distincte de pe scala cuantica. Este tocmai ceea ce ne arata Nassim Haramein!

Emisia spontana nu ar putea fi explicata prin utilizarea parametrilor mecanicii cuantice. Mecanica cuantica, pe cont propriu, nu a fost capabila sa explice acest comportament, in contextul unei teorii in care dinamicile atomului sunt cuantificate, nu insa si campul electromagnetic. (Atunci cand primele calcule au fost facute, nu s-a descoperit nici-o probabilitate pentru emisiile spontane).

A fost necesara generalizarea mecanicii cuantice, pe de o parte, pentru a lua in considerare emisiile spontane si alte dinamici observate in lumea cuantica si, pe de alta parte, pentru a gasi un mijloc care sa permita legarea relativitatii speciale de scala cuantica. Mecanica cuantica trebuia sa-si extinda cadrul pentru a intelege campurile electromagnetice ca pe niste moduri cuantificate de oscilatii aflate in fiecare punct din spatiu. Aceasta a condus la dezvoltarea teoriei campului cuantic, lansata de Paul Dirac la inceputul anilor 1920, impreuna cu ecuatia lui, care, de atunci, a devenit celebra.

Pe scurt, teoria campului cuantic descrie spatiul ca si cum acesta ar fi umplut cu pachete neconectate, distincte, granulate, de energie si de unde. In 1913, Albert Einstein si Otto Stern au stabilit ca vidul cuantic (structura spațiu-timp pe scara cuantica) demonstreaza excitatii majore, chiar si la o temperatura de zero absolut (n.n. - 0 Kelvin sau −273,15 °C, pe scara Celsius), fluctuatii energetice care si-au castigat numele de "Energia Punctului Zero".


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a saptea: Efectul Casimir si Fluctuatiile energiei din vacuum,

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a saptea

Efectul Casimir

Fluctuatiile energiei din vacuum au fost confirmate experimental in urma cu zeci de ani. Prima validare experimentala a existentei fluctuatiilor din vid a venit de la asa-numitul efect Casimir. Prin tragerea a doua placi paralele foarte aproape una de cealalta, se observa o usoara diferenta intre densitatea energiei vacuum-ului dintre placi si cea din afara lor. Mai recent s-a aratat ca efectul Casimir dinamic, unde placile sunt reproduse electronic, este literalmente rezultatul extractiei microundelor fotonice din fluctuatiile energiei din vid. Valoarea energiei vacuum-ului la care ne putem astepta, atunci cand toate modurile de excitare sunt considerate ca fiind rezultatul unui numar infinit de oscilatii, reprezinta o cantitate infinita de energie in fiecare punct.

In matematica, adaugand sau multiplicand infinitul cu un numar obtinem intotdeauna infinit, ceea ce nu ne permite sa mergem mai departe. Pentru ocolirea acestei probleme s-a recurs la utilizarea unei valori limita, prin "renormalizare". Limita utilizata a fost lungimea de unda Planck, din moment ce aceasta este cea mai mica oscilatie posibila a campului electromagnetic. Cu toate acestea, densitatea energiei vacuum-ului care rezulta ramane foarte mare. Densitatea Planck, asa cum a fost numita, poate fi obtinuta pur si simplu calculand numarului de mici volume Planck care intra intr-un centimetru cub de spatiu. Rezulta o valoare a densitatii energiei dintr-un centimetru cub de spatiu de aproximativ 10 la puterea 93 grame, valoare care depaseste de departe masa energiei materiei din universul cunoscut, care este de aproximativ 10 la puterea 55 grame. Desi cea mai mare parte a acestei energii este supusa neutralizarii, multe fenomene fizice isi datoreaza aparitia fluctuatiilor energiei din vacuum.

Energia vidului nu este evidenta pentru noi pentru ca exista echilibru. Sa ne imaginam ca asupra unui obiect actioneaza doua forte la fel de puternice, pe aceeasi directie, dar din sensuri opuse. Obiectul va ramane in echilibru, in repaus, iar noi nu vom fi constienti de prezenta acelor forte.

Protonul gaura neagra sau protonul Schwarzschild. Este totul conectat?

Calculand volumul protonului si luand in considerare vacuum-ul pe care acesta il contine, obtinem in volumul acestuia, pe baza densitatii Planck de 10 la puterea -5 grame, o masa de 4,98 x 10 la puterea 55 grame. Pentru ca este mult mai mare decat masa necesara pentru a considera protonul ca fiind o gaura neagra (8,85 x 10 la puterea 14 grame), aceasta valoare este interesanta deoarece corespunde valorii care este in general data pentru materia vizibila din univers. Acesta poate fi un indiciu al conectarii tuturor protonilor prin fluctuatiile vacuumului si, totodata, un indiciu ca totul se afla in interiorul a orice altceva.

Observam ca o proportie foarte mica din masa de energie disponibila in interiorul volumului protonului (care rezulta din densitatea vidului) este necesara pentru ca protonul sa se supuna criteriului Schwarzschild si sa devina o gaura neagra. Nassim Haramein isi incheie lucrarea dupa cum urmeaza: "Atunci cand protonul este privit ca o mini gaura neagra, datorita interactiunii sale cu energia vidului cuantic, masa energiei asociata cu aceasta gaura neagra corespunde exact fortei gravitationale descrisa ca forta tare in fizica cuantica. Sistemul protonului Schwarzschild (sau protonul gaura neagra) prezice remarcabil de bine timpul de interactiune, radiatia electromagnetica, momentul magnetic si se afla probabil la originea formarii nucleonilor din interiorul nucleelor, in termeni de curbura spatio-temporala. Multumita acestei curburi spatio-temporale (la care va puteti gandi ca la o trambulina) nucleonii raman inchisi in interiorul nucleului atomului. Protonul Schwarzschild sugereaza cu putere ca materia se organizeaza scalar in gauri negre (sau in fenomene care sunt similare gaurilor negre) si in acest fel ne conduce catre unificarea scalara a fortelor fundamentale. Ar putea fi gasita o solutie care sa descrie atat originea masei (in prezent necunoscuta in cadrul modelului standard) cat si originea fortei tari ca mecanism gravitational."

Nu s-a terminat!

Din momentul in care Nassim Haramein a intuit ca forta gravitationala ar putea fi mecanismul care tine protonii impreuna, el si-a dat seama ca este necesar sa inteleaga de ce forta colosala din nucleu actioneaza la o distanta atat de scurta, intr-un spatiu atat de mic, care are cel mult 10 la puterea -15 metri, in timp ce forta de atractie a Pamantului produce efecte la distante considerabile, Luna fiind, de exemplu, atrasa de Pamant, desi se se afla la 384400 kilometri distanta de acesta. Nassim Haramein si-a aratat si de aceasta data geniul sau folosind o solutie holografica.

Rezultatele si consecintele acestei abordari sunt surprinzatoare, oferind raspunsurile la intrebarile puse. Mai mult, solutia sa este una eleganta. Pe baza principiului holografic, informatiile care exista in interiorul unui volum de spatiu pot fi descrise prin ceea ce gasim pe suprafata sa. Nassim Haramein merge mai departe si se intreaba daca informatia care cade in interiorul gaurii negre nu este numai codificata holografic, ci este totodata distribuita, in baza principiului holografic, catre toate gaurile negre din univers. Fiecare dintre sferele Planck de pe suprafata unui proton ar putea fi legate de alti protoni din univers prin intermediul "gaurilor de vierme". Este acesta mecanismul care explica masa si gravitatia? Daca un proton este o mini gaura neagra, s-ar putea ca masa sa si forta care ii da nastere sa fie rezultatul retelei de informatii care conecteaza fluctuatiile vacuum-ului din volumul sau intern (care holografic reprezinta toti ceilalti protoni din univers) cu cele de la suprafata sa exterioara? In acest caz ar fi vorba de un mecanism prin care influenta holografica a informatiei din 10 la puterea 80 protoni (care este numarul total estimat al protonilor din univers), ar interactiona cu un singur proton, producand astfel valoarea exacta a masei de repaus a protonului, care este de aproximativ 10 la puterea -24 grame.

In termeni concreti?

Sfera Planck este cel mai mic pachet de informatii posibil, ca un bit de informatie. Sa ne amintim ca sfera Planck este plina cu vacuum. Prin urmare, ea are o dimensiune minima (lungimea Planck) a oscilatiei energiei din vacuum. Pentru a stabili care este informatia de pe suprafata exterioara a unui proton, Nassim Haramein calculeaza numarul de suprafete ecuatoriale ale sferelor Planck de pe suprafata protonului. Pentru a stabili care este informatia din interiorul unui proton, el calculeaza cate sfere Planck se afla in interiorul acestuia. Apoi imparte informatia interna la informatia externa si obtine un numar adimensional, care, inmultit cu masa Planck, ne da o masa. Folosind raza unui proton standard (0,8775 x 10 la puterea -13 cm), el obtine o valoare de 1,603498 x 10 la puterea -24 grame, care reprezinta o diferenta de 4% in raport cu valoarea masei protonului. Folosind noua valoare a razei protonului muonic (0,84184 x 10 la puterea -13 cm), el obține 1,6714213 x 10 la puterea -24 grame, care reprezinta o diferenta de 0,07% fata de masa referinta a protonului (1,672622 x 10 la puterea -24 grame). Folosind metoda geometrica, el poate calcula valoarea razei protonului, care este 0,841236 x 10 la puterea -13 cm! In acest caz avem exact aceeasi masa ca si cea initiala de referinta!

Chiar mai interesant, solutia geometrica a lui Nassim Haramein este echivalentul solutiei lui Schwarzschild la ecuatiile lui Einstein... Da, folosind formule mai putin complicate pentru a ajunge acolo. Apoi, multiplicand raza oricarei gauri negre cu raportul dintre masa Planck si dublul lungimii Planck, obtinem masa gaurii negre! Prin urmare, avem o expresie a gaurilor negre ca functie a masurilor Planck, independent de alte valori cum ar fi G (constanta gravitationala) si C (viteza luminii). Este extraordinar!

Devine din ce in ce mai interesant. Unificarea celor patru interactiuni era imposibila, deoarece interactiunea gravitationala, spre deosebire de alte interactiuni, nu poate fi exprimata in valori distincte. Prin folosirea sferelor Planck, ca biti de informatie, Nassim obtine o solutie valabila. Spatio-temporalitatea nu mai este neteda, ea devine granulara, ceea ce permite unificarea celor patru interactiuni. Solutia lui Nassim Haramein pentru gravitatie este total inovatoare si functioneaza la fel de bine atat la nivel cosmologic, cat si la nivel atomic.

Care sunt implicatiile?

Am putea avea acces la o forma infinita de energie, care ne-ar putea oferi o lume a abundentei, fara saracie sau excludere. Acces gratuit (sau la preturi nesemnificative) la o energie curata, care nu se bazeaza pe arderea resurselor planetei noastre. Lumea de maine se va schimba, nu va mai fi asa cum este astazi, nu vor mai fi razboaie pentru petrol!

Sa revenim la pestii nostri, care acum au devenit constienti de faptul ca mediul in care traiesc este alcatuit din apa. Prin urmare, ei au la dispozitie un numar aproape infinit de molecule de apa, ceea ce le permite accesul la o cantitate infinita de energie. Depinde de ei stabilirea modului prin care vor obtine energia, folosind, de exemplu, hidrogenul si oxigenul pe care apa le contine.

Nassim Haramein ne ofera, de asemenea, elemente importante pentru cunoasterea si intelegerea universului nostru. Abordarea masei prin intermediul principiului holografic ne permite sa o definim si in cele din urma sa o intelegem. Si totusi masa reprezinta unul dintre fundamentele mecanicii, intrucat joaca un rol in legatura cu forta (m x a, adica forta multiplicata cu acceleratia), in legatura cu energia cinetica [(mv la patrat/2) totul la puterea a 8-a] si in legatura cu energia potentiala [(mgh) totul la puterea a 9-a]. De asemenea, intelegerea structurii spațio-temporale ca fiind o structura dinamica, in rotatie, ne permite sa contemplam schimbarea curburii sale, ceea ce corespunde schimbarii gravitatiei.

Imaginati-va posibilitatile in ceea ce priveste transportul si calatoriile in spatiu. Nu va mai trebui sa ne limitam la suprafata pamantului. Fara a mai lua in considerare implicatiile filosofice care decurg din aceasta cercetare, la fel de revolutionare ca si implicatiile pentru fizica, daca nu chiar mai mult. Toate acestea ar putea fi accelerate in cazul in care universitatile noastre si cercetatorii nostri s-ar alatura cercetarilor lui Nassim Haramein.