Forţele fundamentale, energia vacuumului, lipsa masei... Gaura neagră din inima atomului. Descoperirea care revoluţionează fizica. (articol din NEXUS MAGAZINE FRANCE, nr. 89, noiembrie-decembrie 2013)
Efectul Casimir dinamic şi fotonii extraşi din vid
Fluctuaţiile energiei din vacuum au fost confirmate experimental în urmă cu zeci de ani. Prima validare experimentală a existenţei fluctuaţiilor din vacuum a venit de la aşa-numitul efect Casimir. Prin tragerea a două plăci paralele foarte aproape una de cealaltă, se observă o uşoară diferenţă între densitatea energiei vacuumului dintre plăci şi cea din afara lor. Mai recent s-a demonstrat că efectul Casimir dinamic, unde plăcile sunt reproduse electronic, este literalmente rezultatul extracției microundelor fotonice din fluctuațiile energiei din vacuum. Valoarea energiei din vacuum la care ne putem aştepta, atunci când se consideră că toate modurile de excitație rezultă dintr-un număr infinit de oscilații, reprezintă o cantitate infinită de energie în fiecare punct.
În matematică, adăugând un număr la infinit sau multiplicând infinitul cu un număr, obţinem întotdeauna infinit, ceea ce nu ne permite să mergem mai departe. Această problemă a fost rezolvată prin utilizarea unei valori limită, adică prin "renormalizare”. Limita utilizată a fost lungimea de undă Planck, deoarece este cea mai mică oscilație posibilă a câmpului electromagnetic. Cu toate acestea, densitatea energiei din vacuum rămâne foarte mare. Densitatea Planck, așa cum a fost numită, poate fi calculată (pentru a obţine valoarea densității energiei din vacuum) prin simpla numărare a micilor volume Planck dintr-un centimetru cub de spațiu. Valoarea care rezultă pentru densitatea energiei din vacuum într-un centimetru cub de spațiu (aproximativ 10⁹³g) depășește cu mult masa energiei materiei din universul nostru cunoscut (aproximativ 10⁵⁵g). Deși cea mai mare parte a acestei energii este supusă neutralizării, multe fenomene fizice sunt atribuite fluctuațiilor de energie din vacuum.
Pentru noi, această energie nu este vizibilă, pentru că există echilibru. Ne putem uşor imagina cum două forţe la fel de puternice, din sensuri opuse, pe aceeaşi direcţie, acţionează asupra unui obiect. Obiectul va rămâne în echilibru, în repaus, iar noi nu vom fi conştienţi de prezenţa acelor forţe.
Protonul gaură neagră sau protonul Schwarzschild. Este totul conectat?
Calculând volumul protonului şi luând în considerare vacuumul pe care îl conţine, densitatea de unităţi Planck din acest volum (10⁶⁰) şi masa Plank (10⁻⁵ grame), obţinem o masă a protonului de 4,98 x 10⁵⁵ grame. Ea este mult mai mare decât masa necesară pentru a considera protonul ca fiind o gaură neagră (8,85 x 10¹⁴ grame). Această valoare este foarte interesantă, deoarece corespunde valorii care în general este dată pentru materia vizibilă din univers. Putem vorbi acum despre dovada conectării tuturor protonilor prin fluctuaţiile vacuumului şi, totodată, despre un indiciu că totul se află în interiorul a orice altceva.
Observăm că o proporţie foarte mică din masa energiei disponibilă în interiorul volumului protonului (provenită din densitatea vidului) este necesară pentru ca protonul să se supună criteriului Schwarzschild şi să devină o gaură neagră. Nassim Haramein îşi încheie una dintre lucrările sale astfel: "Atunci când protonul este privit ca o mini gaură neagră, datorită interacţiunii sale cu energia vacuumului cuantic, masa energiei asociată cu această gaură neagră corespunde exact forţei gravitaţionale, descrisă ca forţă tare în fizica cuantică. Sistemul protonului Schwarzschild (sau protonul gaură neagră) prezice remarcabil de bine timpul de interacţiune, radiaţia electromagnetică, momentul magnetic şi se află probabil la originea formării nucleonilor din interiorul nucleelor, în termeni de curbură spaţio-temporală. Datorită curburii spaţio-temporale (la care vă puteţi gândi ca la o trambulină) nucleonii rămân închişi în interiorul nucleului atomului. Protonul Schwarzschild sugerează cu putere că materia se organizează scalar în găuri negre (sau în fenomene care sunt similare găurilor negre) şi conduce către unificarea scalară a forţelor fundamentale. Ar putea fi găsită o soluţie care să descrie atât originea masei (în prezent necunoscută în cadrul modelului standard), cât şi originea forţei tari ca mecanism gravitaţional."
Nu s-a terminat!
Din momentul în care Nassim Haramein a intuit că forţa gravitaţională ar putea fi mecanismul care ţine protonii împreună, el şi-a dat seama că este necesar să înţeleagă şi de ce forţa colosală din nucleu acţionează la o distanţă atât de scurtă, într-un spaţiu atât de mic (cel mult 10⁻¹⁵ metri), în timp ce forța de atracție a Pământului se poate manifesta la distanțe considerabile: Luna se află la 384400 km distanță și totuși este într-adevăr atrasă de Pământ! Nassim Haramein şi-a arătat şi de această dată geniul său, folosind o soluţie holografică.
Rezultatele şi consecinţele acestei abordări sunt surprinzătoare, oferind răspunsurile la întrebările puse. Mai mult, soluţia sa este una elegantă. Pe baza principiului holografic, informaţiile care există în interiorul unui volum de spaţiu pot fi descrise prin ceea ce găsim pe suprafaţa sa. Nassim Haramein merge mai departe şi se întreabă dacă nu cumva informaţia care cade în interiorul găurii negre nu este numai codificată holografic, dar şi distribuită, în baza principiului holografic, către toate găurile negre din univers. Fiecare dintre sferele Planck de pe suprafaţa unui proton ar putea fi legată de alţi protoni din univers prin intermediul "găurilor de vierme". Este acesta mecanismul care explică masa şi gravitaţia? Dacă un proton este o mini gaură neagră, s-ar putea ca masa sa şi forţa care îi dă naştere să fie rezultatul reţelei de informaţii care conectează fluctuaţiile vacuumului din volumul său intern (care holografic reprezintă toţi ceilalţi protoni din univers) cu cele de la suprafaţa sa exterioară? În acest caz ar fi vorba de un mecanism prin care influenţa holografică a informaţiei din 10⁸⁰ protoni, care este numărul total estimat al protonilor din univers, ar interacţiona cu un singur proton, producând astfel valoarea exactă a masei de repaus a protonului, care este de aproximativ 10⁻²⁴ grame.
În termeni concreţi?
Sfera Planck este cel mai mic pachet de informaţii posibil, ca un bit de informaţie. Să ne amintim că sfera Planck este plină cu vacuum. Prin urmare, ea are o dimensiune minimă (dată de lungimea Planck) a oscilaţiei energiei din vacuum. Pentru a stabili care este informaţia de pe suprafaţa exterioară a unui proton, Nassim Haramein calculează numărul de suprafeţe ecuatoriale ale sferelor Planck de pe suprafaţa protonului. Pentru a stabili care este informaţia din interiorul unui proton, el calculează câte sfere Planck se află în interiorul acestuia. Apoi împarte informaţia internă la informaţia externă şi obţine un număr adimensional, care este înmulţit cu masa Planck, pentru ne da o masă. Folosind raza unui proton standard (0,8775 x 10⁻¹³ cm), el obţine o valoare de 1,603498 x 10⁻²⁴ grame, care reprezintă o diferenţă de 4% în raport cu valoarea masei protonului. Folosind noua valoare a razei protonului muonic (0,84184 x 10⁻¹³ cm), el obţine 1,6714213 x 10⁻²⁴ grame, care reprezintă o diferenţa de 0,07% faţă de masa de referinţă a protonului (1,672622 x 10⁻²⁴ grame).
Folosind metoda geometrică, el poate calcula valoarea razei protonului, care este 0,841236 x 10⁻¹³ cm! În acest caz, avem exact aceeaşi masă cu cea de referinţă!
Şi mai interesant, soluţia geometrică a lui Nassim Haramein este echivalentul soluţiei lui Schwarzschild la ecuaţiile lui Einstein... Da, prin folosirea unor formule mai puţin complicate, el ajunge la acelaşi rezultat.
Apoi, multiplicând raza oricărei găuri negre cu raportul dintre masa Planck şi dublul lungimii Planck, obţine masa găurii negre! Prin urmare, avem o expresie a găurilor negre ca funcţie a măsurilor Planck, independent de alte valori cum ar fi constanta gravitaţională (G) şi viteza luminii (c). Este extraordinar.
Devine din ce în ce mai interesant. Unificarea celor patru interacţiuni era imposibilă, deoarece interacţiunea gravitaţională, spre deosebire de alte interacţiuni, nu poate fi exprimată în valori distincte. Prin folosirea sferelor Planck ca biţi de informaţie, Nassim Haramein obţine o soluţie valabilă. Spaţio-temporalitatea nu mai este netedă, ea devine granulară, ceea ce permite unificarea celor patru interacţiuni. Soluţia lui Nassim Haramein pentru gravitaţie este absolut inovatoare şi funcţionează la fel de bine atât la nivel cosmologic, cât şi la nivel atomic.
În termeni concreţi?
Sfera Planck este cel mai mic pachet de informaţii posibil, ca un bit de informaţie. Să ne amintim că sfera Planck este plină cu vacuum. Prin urmare, ea are o dimensiune minimă (dată de lungimea Planck) a oscilaţiei energiei din vacuum. Pentru a stabili care este informaţia de pe suprafaţa exterioară a unui proton, Nassim Haramein calculează numărul de suprafeţe ecuatoriale ale sferelor Planck de pe suprafaţa protonului. Pentru a stabili care este informaţia din interiorul unui proton, el calculează câte sfere Planck se află în interiorul acestuia. Apoi împarte informaţia internă la informaţia externă şi obţine un număr adimensional, care este înmulţit cu masa Planck, pentru ne da o masă. Folosind raza unui proton standard (0,8775 x 10⁻¹³ cm), el obţine o valoare de 1,603498 x 10⁻²⁴ grame, care reprezintă o diferenţă de 4% în raport cu valoarea masei protonului. Folosind noua valoare a razei protonului muonic (0,84184 x 10⁻¹³ cm), el obţine 1,6714213 x 10⁻²⁴ grame, care reprezintă o diferenţa de 0,07% faţă de masa de referinţă a protonului (1,672622 x 10⁻²⁴ grame).
Folosind metoda geometrică, el poate calcula valoarea razei protonului, care este 0,841236 x 10⁻¹³ cm! În acest caz, avem exact aceeaşi masă cu cea de referinţă!
Şi mai interesant, soluţia geometrică a lui Nassim Haramein este echivalentul soluţiei lui Schwarzschild la ecuaţiile lui Einstein... Da, prin folosirea unor formule mai puţin complicate, el ajunge la acelaşi rezultat.
Apoi, multiplicând raza oricărei găuri negre cu raportul dintre masa Planck şi dublul lungimii Planck, obţine masa găurii negre! Prin urmare, avem o expresie a găurilor negre ca funcţie a măsurilor Planck, independent de alte valori cum ar fi constanta gravitaţională (G) şi viteza luminii (c). Este extraordinar.
Devine din ce în ce mai interesant. Unificarea celor patru interacţiuni era imposibilă, deoarece interacţiunea gravitaţională, spre deosebire de alte interacţiuni, nu poate fi exprimată în valori distincte. Prin folosirea sferelor Planck ca biţi de informaţie, Nassim Haramein obţine o soluţie valabilă. Spaţio-temporalitatea nu mai este netedă, ea devine granulară, ceea ce permite unificarea celor patru interacţiuni. Soluţia lui Nassim Haramein pentru gravitaţie este absolut inovatoare şi funcţionează la fel de bine atât la nivel cosmologic, cât şi la nivel atomic.
Care sunt implicaţiile?
Am putea avea acces la o formă infinită de energie, care ne-ar putea oferi o lume a abundenţei, fără sărăcie sau excludere. Acces gratuit (sau la preţuri nesemnificative) la o energie curată, care nu se bazează pe arderea resurselor planetei noastre. Lumea de mâine se va schimba, nu va mai fi aşa cum este astăzi, nu vor mai fi războaie pentru petrol!
Să revenim la peştii nostri, care acum au devenit conştienţi de faptul că mediul în care trăiesc este alcătuit din apă. Prin urmare, ei au la dispoziţie un număr aproape infinit de molecule de apă, ceea ce le permite accesul la o cantitate infinită de energie. Depinde de ei stabilirea modului prin care vor obţine energia, folosind, de exemplu, hidrogenul şi oxigenul din apă.
Nassim Haramein ne oferă, de asemenea, elemente importante pentru cunoaşterea şi înţelegerea universului nostru. Abordarea masei prin intermediul principiului holografic ne permite să o definim şi, în cele din urmă, să o înţelegem. Şi totuşi, masa reprezintă unul dintre fundamentele mecanicii, întrucât joacă un rol în legătură cu forţa (m x a, adică forța înmulțită cu accelerația), în legătură cu energia cinetică (mv²/2)⁸ şi în legătură cu energia potenţială (mgh)⁹. De asemenea, înţelegerea structurii spaţio-temporale ca fiind o structură dinamică şi discretă, în rotaţie, ne permite să luăm în considerare modificarea curburii sale, care corespunde modificării gravitației.
Imaginaţi-vă posibilităţile în ceea ce priveşte transportul şi călătoriile în spaţiu. Nu va mai trebui să ne limităm la suprafaţa Pământului. Să nu uităm nici implicaţiile filozofice revoluţionare care, la rândul lor, decurg din această cercetare. Toate ar fi accelerate dacă universităţile noastre şi cercetătorii noştri s-ar alătura cercetărilor lui Nassim Haramein.
Marc Mistiaen
― ― ―Descărcaţi varianta PDF originală a articolului: "Forţele fundamentale, energia vacuumului, lipsa masei... Gaura neagră din inima atomului. Descoperirea care revoluţionează fizica.", în engleză şi în franceză.