Forţele fundamentale, energia vacuumului, lipsa masei... Gaura neagră din inima atomului. Descoperirea care revoluţionează fizica. (articol din NEXUS MAGAZINE FRANCE, nr. 89, noiembrie-decembrie 2013)
Interacţiunea tare are o arie de acţiune extrem de mică
Interacţiunea tare, numită şi "forţa nucleară tare", leagă cuarcii pentru a forma împreună, de exemplu, protonii şi neutronii care alcătuiesc nucleul atomului. Vorbim despre forţa care permite protonilor să se găsească unii pe alţii, forţa care îi blochează în spaţiul mic al nucleului (deşi au acelaşi semn pozitiv şi, prin urmare, ar trebui să se respingă între ei cu intensitate). Interacţiunea tare are o arie de acţiune extrem de mică, aproximativ de mărimea nucleului atomic. Ea este cea mai puternică (de unde şi numele său) dintre cele patru interacţiuni: interacţiunea tare, interacţiunea slabă, interacţiunea electromagnetică şi gravitaţia. Constanta ei de cuplare, de exemplu, este de 10³⁹ ori mai mare decât cea a gravitaţiei.
Prin geniul său Nassim Haramein a transformat protonul într-o gaură neagră şi a descoperit că atracţia gravitaţională a unei găuri negre de mărimea unui proton este cu precizie egală cu forţa nucleară tare. Consecinţele sunt extraordinare. Ar putea revoluţiona înseşi bazele fizicii, revoluţie aşteptată de părinţii fizicii cuantice pentru a unifica cele patru interacţiuni şi pentru a putea dezvălui în cele din urmă ce este masa, forţa gravitaţională etc. Pentru prima dată fizica newtoniană şi cea cuantică încetează a mai fi separate. Aceasta este piatra de temelie a cercetării lui Nassim Haramein, iar rezultatele muncii sale cer o dezvoltare continuă.
Sunt găurile negre devoratoare de lumi?
Dacă nu sunt înţelese în mod corespunzator, găurile negre pot părea înfricoşătoare. Ni le imaginăm ca pe nişte monştri care atacă, înghit şi distrug totul. Haideţi să înţelegem despre ce este vorba. Într-adevăr, deşi o gaură neagră este foarte lacomă, raza sa de acţiune este limitată, din fericire pentru noi, altfel am fi următoarea masă pentru Sagittarius A, gaura neagră din centrul galaxiei noastre! În timp ce masa unei găuri negre este întotdeauna mare, densitatea ei scade în funcţie de dimensiunile sale. Cu cât raza unei găuri negre este mai mare, cu atât scade densitatea sa şi viceversa.
Acest gradient este esenţial în explicarea rotaţiei corpurilor cereşti. De exemplu, datorită diferenţei de densitate, masele de aer formează vârtejuri. Este posibil ca Nassim Haramein să ne fi arătat ceea ce teoria Big Bangului nu ne poate explica - de ce toate obiectele: galaxii, Pământul nostru, atomii, electronii etc. se rotesc încontinuu de 14 miliarde de ani?
Găurile negre însele nu distrug totul, cel puţin nu atracţia lor gravitaţională, ceea ce ne permite de altfel să le localizăm. Ele par să aibă o structură coerentă care păstrează şi reciclează informaţii.
(continuarea în partea a şasea)