Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a doua: Vacuum-ul care nu este vid si protonul care are o masa diferita

Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a doua: Vacuum-ul care nu este vid si protonul care are o masa diferita

Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a doua: Vacuum-ul care nu este vid si protonul care are o masa diferita,

Forte fundamentale, energia vacuum-ului, lipsa masei... Gaura neagra din inima atomului. Descoperirea care revolutioneaza fizica (din NEXUS MAGAZINE FRANCE, nr. 89, noiembrie-decembrie 2013)

"Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate?", de Marc Mistiaen - Partea a doua


Asa ca am incercat sa inteleg problema vacuum-ului care nu este vid si a protonului care are o masa diferita de cea pe care o masuram de obicei. Arhimede si clubul meu de scuba diving m-au ajutat.

Mi-am imaginat inlocuirea vidului din jurul meu, care nu este gol, cu apa dintr-o piscina. Din moment ce exista vid peste tot, exista si apa peste tot, atat in mine, cat si in afara mea. Sunt alcatuit din circa 60% apa, la fel ca si tine.

Mi-am imaginat o sticla super usoara, care poate sa contina un litru si care cantareste un miligram. Umplem sticla cu apa. Cand o punem pe cantar, vom citi 1.000.001 miligrame - atata timp cat apa este pura, ceea ce, desigur, este destul de greu de gasit. Daca vom arunca recipientul cu apa in piscina, vom citi doar 1 miligram, datorita principiului lui Arhimede. Diferenta dintre cele doua masuratori este de un milion si ambele sunt corecte! Astfel am inteles de ce un proton poate avea doua mase diferite, amandoua exacte, una cand se ia in considerare densitatea vidului si cea de-a doua, cand nu se ia in considerare aceasta densitate.

Apoi, mi-am imaginat universul nostru ca pe un ocean in care noi inotam ca niste pesti si m-am intrebat daca pestii sunt constienti de faptul ca se afla in apa si care ar fi masa oricarui lucru pe care noi, in calitate de pesti, o putem estima din interiorul acestui ocean, fara a lua apa in considerare. Probabil ca doar un mic procent din masa totala. Oh, Doamne! La ce nivel se ridica masa de materie identificata din universul noastru? La doar cateva procente... Chiar in acea aceeasi seara i-am trimis un e-mail lui Nassim Haramein.

Poate cineva sa puna la indoiala modelul standard?

Citind mai tarziu materialele publicate de Nassim, am putut sa reasez pe baze firesti tot ceea ce fusesem invatat. Am fost de prea multe ori un membru supus, din randul publicului, care asculta discursuri lipsite de echivoc. Le spun adio certitudinilor mele. Bine ati venit indoielilor care imi impuneti sa nu mai consider nimic, niciodata, ca fiind adevarat sau fals. Pe scurt, m-am intors la bazele metodei stiintifice. Pentru a intelege importanta cercetarilor lui Nassim Haramein, este necesar sa schitam un inventar al cunoasterii noastre actuale.


Ce ar fi daca... Nassim Haramein ar avea dreptate? Partea a doua: Vacuum-ul care nu este vid si protonul care are o masa diferita,

Geometria lui Karl Schwarzschild

Fizicianul german Karl Schwarzschild (1873-1916) rezolva in 1915 ecuatiile lui Einstein, folosind principiile geometriei complexe ale lui Minkowski. Acolo unde Einstein propunea coordonate rectangulare, Schwarzschild a ales un sistem "polar".

Adesea se face urmatoarea analogie: spatio-temporalitatea este prezentata ca fiind o structura in care masa (energia) creaza o curbura, ca in cazul unei sfere plasate pe o trambulina. Curbura este prezenta de-a lungul partii unde se afla sfera, spatio-temporalitatea este reprezentata de suprafata trambulinei, in timp ce masa, sau energia, este reprezentata de sfera. Daca plasam o alta sfera pe aceeasi suprafata, noi vom percepe a doua sfera ca si cum aceasta ar fi atrasa de prima printr-un fel de forta, desi fenomenul se datoreaza curburii spatio-temporale din jurul sferei.

Einstein a fost impresionat de simplitatea calculelor geometrice facute de Schwarzschild, care a trimis repede rezultatele obtinute colegilor sai. Schwarzschild a murit la scurt timp dupa aceea, la doar 41 de ani. Geometria pe care Schwarzschild a folosit-o pentru a rezolva ecuatiile lui Einstein a devenit ulterior abordarea standard prin care fizicienii stabilesc proprietatile gravitationale ale planetelor si stelelor.

(continuarea in partea a treia)