"Dacă Nikola Tesla nu ar fi fost cenzurat, am fi călătorit printre stele până acum." (Nassim Haramein)
Ceea ce Nicola Tesla numeşte "eter", este acel câmp fundamental de energie din univers, denumit şi: vid, spaţiu, vacuum, câmpul punctului zero, spumă cuantică, câmp sursă, Dumnezeu sau plenitudine... Orice nume ar avea, noi suntem făcuţi din şi ne scăldăm în acest câmp infinit de energie pe care, atunci când se afla în echilibru perfect, îl numim "spaţiu gol".
Gradientul densităţilor în eter este extrem de variat. Atunci când în structura eterului (vacuumului, spaţiului etc.) există grade diferite de densitate, putem observa o dinamică fundamentală a rotaţiei pe diferite trepte scalare, sub formă de torus, de la atomi, la stele şi galaxii, până la universuri. De exemplu, aerul începe să se învârtească atunci când în atmosferă are loc o schimbare uşoară de temperatură şi densitate, fenomen care poate conduce la apariţia unor uragane masive.
În densitatea vacuumului spaţio-temporal, între nivelul cosmologic şi cel cuantic, există o diferenţă care se situează undeva între 107 şi 122 ordine de mărime. Acest gradient incredibil de mare este foarte derutant pentru fizicieni. De aceea, problema rezolvării acestor date observaţionale a fost numită "cea mai rea predicţie teoretică din istoria fizicii" sau "catastrofa vidului".
Ecuaţiile lui Nassim Haramein rezolvă problema, precum şi aspectele privind constanta cosmologică sau apariţia forţei tari (gravitaţia cuantică) şi unifică, de asemenea, câmpul de energie, de la nivelul cosmologic, la cel cuantic, folosind o soluţie geometrică pentru gravitaţie.