Fragmente din prezentarea pe care fizicianul Nassim Haramein a ţinut-o la Grenzwissen Symposium Saarbrücken, octombrie 2012 (I)
Este universul un punct în spaţiul infinit? Putem înţelege punctul ca fiind un întreg univers? Iată două întrebări mai puţin obişnuite despre o realitate care nu mai seamănă deloc cu ceea ce am fost învăţaţi până acum. Citiţi cu atenţie şi veţi afla lucruri noi, extrem de interesante.
Nassim Haramein: Trăim vremuri în care toate structurile se schimbă: societatea noastră, felul în care relaţionăm unii cu alţii, felul în care facem afaceri, felul în care relaţionăm cu universul şi înţelegerea noastră în ceea ce priveşte fizica universului.
Una dintre marile schimbări care urmează să se producă implică noi tehnologii şi o nouă înţelegere, care redefineşte ceea ce noi gândim despre energie. Energia viitorului implică, de asemenea, reţeaua informaţională a viitorului şi legătura ei cu conştiinţa. Se discută despre o nouă tehnologie care urmează să apară. Aş vrea, totodată, să vă vorbesc despre noile concepte, despre noile ecuaţii pe care le voi publica în curând şi din care veţi putea înţelege structura realităţii.
Unul dintre conceptele fundamentale care iese la iveală în fizică este cel potrivit căruia noi trăim într-un univers holografic. Datorită acestui principiu fundamental, noi putem să înţelegem energia. De asemenea, într-un univers holografic nu există niciun fenomen pe care să îl putem caracteriza ca fiind un "sistem închis".
Am învăţat la şcoală că "întreaga energie dintr-un sistem izolat rămâne constantă", însă, cel mai adesea, profesorii nu definesc ce este acela un sistem izolat. Haideţi să vedem totuşi definiţia. "Un sistem izolat se referă la o aglomerare de materie care nu interacţionează în niciun fel cu ceea ce se află în afara sa, în univers". Din câte ştim, în realitate nu există un astfel de sistem. În univers nu există scut împotriva gravitaţiei, iar numărul frecvenţelor electromagnetice este infinit. Dar, pentru a ne putea focaliza asupra principiilor de bază, pentru a clarifica natura legilor fizice, este util să postulăm existenţa unui astfel de sistem. Prin urmare, deşi nu s-a descoperit încă niciun sistem izolat, toate legile naturale se bazează pe ceva care nu se regăseşte în natură. Toate legile noastre în legătură cu energia se bazează pe ceva care nu există în natură.
Acest lucru are o semnificaţie importantă. Ideea că un lucru ar putea fi izolat de restul universului nu are corespondent în realitate, există numai în mintea oamenilor. Prin urmare, haideţi să vedem cum poate conceptul de sistem izolat să schimbe modul nostru de gândire cu privire la energie.
Există feedback între ordine şi dezordine?
Să presupunem că avem un lac care are un potenţial gravitaţional. Mai avem o turbină care face parte din planul hidroelectric. De aici extragem energie. Întregul sistem este considerat izolat, ca într-o cutie. Datorită frecărilor entropice, energia gravitaţională nu este convertită în electricitate în întregime. Din acest motiv, se consideră că întregul univers este entropic. De fapt, se consideră că universul merge către tot mai multă entropie (dezordine). Dar, pentru a exista dezordine, mai întâi trebuie să existe ordine.
Acum înlăturăm cutia şi urmărim parcursul apei, după ce a trecut prin turbina. Ştim că apa curge către sud. Datorită căldurii Soarelui şi mişcării de rotaţie a Pământului, apa se evaporă şi formează norii, care trimit apa înapoi în lac sub formă de ploaie. Aceasta este negentropie. Ordine. Între entropie si negentropie există un feedback permanent. Există feedback permanent între dezordine şi ordine.
Corpul tău este un exemplu uimitor de sistem deschis. În corp au loc o sută de miliarde de schimbări chimice în fiecare secundă şi nu există confuzie. Nu există dezordine. Ordine perfectă. În corp se află suficient ADN încât ar putea fi întins de la Soare până la Jupiter, de la Jupiter până la Soare şi din nou de la Soare până la Jupiter.
Toate lucrează într-o coordonare uimitoare. Imaginează-ţi cantitatea de energie necesară pentru a face ca toate acestea să se întâmple. Dacă ai calcula întreaga energie-informaţie din corp, nu ai avea atâta ordine nici la viteza luminii. Nu ai avea atâta ordine, chiar dacă întreaga informaţie ar fi comunicată cu viteza luminii. Eşti un miracol viu.
Toate celulele din corp, o sută de trilioane de celule, sunt alcătuite din miliarde şi miliarde de atomi. Începem să înţelegem acum că celulele şi atomii comunică permanent cu un câmp holografic. Principiul holografic face parte din structura spaţiului în care trăim. Principiul holografic este, de altfel, baza unei noi lucrări pe care urmează să o public şi care va da răspunsul perfect referitor la gravitaţie.
Referitor la dimensiuni, acestea nu sunt aşa cum am fost învăţaţi. Este primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem. Ni s-a spus că un punct reprezintă "dimensiunea 0" şi, deci, nu există... Deşi îl putem vedea. Apoi, mai multe puncte pot fi puse la un loc în aşa fel încât să formeze o linie. Şi despre aceasta ni s-a spus că nu există. Urmează patru linii puse împreună pentru a forma un plan... care nu există. Dar, prin miracol, 6 planuri puse împreună formează un cub care, aşa cum ni s-a spus, există. Dacă punctul, care nu există, formează o linie, care nu există, mai multe linii formează un plan, care nu există, oricâte planuri ai pune la un loc, nu vei obţine nimic care să existe. Tot ceea ce obţii este non-existenţa la pătrat.
Care este soluţia? Soluţia este aceasta: singurul lucru care există este punctul. ÎN FIECARE PUNCT ESTE PREZENTĂ ÎNTREAGA INFORMAŢIE.
Putem să aflăm cantitatea de informaţie din interiorul nucleului unui atom. Rezultatul pe care îl obţinem în urma calculelor este 10 la puterea 55 grame. Un număr care se întâmplă să fie tocmai masa universului. În fiecare nucleu al unui atom există întreaga informaţie a tuturor celorlalţi atomi din univers. De ce? Pentru că universul este o structură holografică.
Iată un bun exemplu cu privire la nivelele scalare ale hologramelor din univers: relaţiile dintre mărimile diferitelor planete şi stele. Pământul este foarte mic în comparaţie cu Jupiter. Pământul este şi mai mic în raport cu Soarele. La rândul său, Soarele este foarte mic faţă de Arcturus şi, de la acest nivel, al lui Arcturus, Jupiter pare să aibă mărimea unui pixel, iar Pământul este invizibil. Antares este însă o stea mult mai mare decât Arcturus. De la nivelul lui Antares, Soarele are mărimea unui pixel şi Jupiter este invizibil. Prin urmare, punctul reprezintă scara de la infinit de mare, la infinit de mic.
Atunci când privim cu atenţie un punct, putem observa diviziuni şi subdiviziuni. Putem spune că în interiorul unui punct există o infinitate de puncte, iar la nivel atomic este prezentă întreaga informaţie din univers. Probabil că acesta este motivul pentru care cei mai mari maeştri care au trăit în societatea umană au cerut oamenilor să îşi îndrepte atenţia spre interior, pentru a avea acces la informaţii fundamentale, pentru a se conecta cu universul, cu întregul, cu ceea ce oamenii numesc Dumnezeu.
În următoarea mea lucrare dovedesc ceea ce vă spun. Atunci când calculez pixelii de spaţiu-timp de pe suprafaţa centrului unui atom, de pe suprafaţa nucleului unui atom, care este numit proton, rezultă 10 la puterea 40 pixeli. Pentru că universul este o hologramă, informaţia din interiorul protonului, care este masa universului, raportată la suprafaţă, ar trebui să îmi dea o forţă fundamentală. Astfel, când împart 10 la puterea 55 grame la numărul de pixeli de pe suprafaţa hologramei, adică la 10 la puterea 40, obţin soluţia exactă pentru gravitaţie. Soluţia pentru ecuaţiile de câmp ale lui Einstein. Este numită gravitaţie cuantică, pentru că este discretă. Fără curbură, fără ecuaţii diferenţiale complexe.
― ― ―Aflaţi care este cheia călătoriei spaţiale în partea a II-a a prezentării.